1. După aceea, Absalóm şi-a pregătit care şi cai, iar cincizeci de oameni alergau înaintea lui.

2. Se trezea [dimineaţa] şi stătea la marginea drumului, la poartă. Când vedea vreun om care avea vreo neînţelegere şi mergea la rege pentru judecată, Absalóm îl chema şi zicea: „Din ce cetate eşti?”, iar acela îi răspundea: „Dintr-unul dintre triburile lui Israél este slujitorul tău”;

3. Absalóm îi zicea: „Iată, cauza ta este bună şi dreaptă; dar nu este nimeni la rege ca să te asculte!”.

4. Absalóm zicea: „De m-ar pune cineva pe mine judecător în ţară! Orice om care ar avea o neînţelegere ar veni la mine şi i-aş face judecată cu dreptate”.

5. Când se apropia cineva să se închine înaintea lui, el îi întindea mâna, îl apuca şi-l îmbrăţişa.

6. Absalóm făcea lucrul acesta tututor celor din Israél care se duceau pentru judecată la rege. Şi Absalóm a câştigat inima tuturor oamenilor din Israél.

7. După patruzeci de ani, Absalóm i-a zis regelui: „Vreau să merg la Hebrón să-mi împlinesc un vot pe care l-am făcut Domnului.

8. Căci slujitorul tău a făcut un vot când locuia la Gheşúr, în Arám, zicând: «Dacă mă va aduce Domnul înapoi la Ierusalím, îl voi sluji pe Domnul!»”.

9. Regele i-a zis: „Mergi în pace!”. [Absalóm] s-a ridicat şi a mers la Hebrón.

10. Absalóm a trimis soli în toate triburile lui Israél să spună: „Când veţi auzi sunetul trâmbiţei, să ziceţi: «Absalóm a devenit rege la Hebrón!»”.

11. Cu Absalóm au mers două sute de oameni din Ierusalím. Ei fuseseră chemaţi şi mergeau cu Absalóm. În nevinovăţia lor nu, ştiau nimic.

12. Absalóm a trimis după Ahitófel din Ghiló, consilier al lui Davíd în cetatea sa Ghiló când Absalóm aducea jertfele. Intriga era puternică, iar poporul care era cu Absalóm era din ce în ce mai mult.

13. Atunci a venit cineva la Davíd şi i-a zis: „Inima oamenilor din Israél este după Absalóm”.

14. Davíd le-a zis tuturor slujitorilor lui care erau cu el la Ierusalím: „Ridicaţi-vă să fugim, căci nu vom scăpa din faţa lui Absalóm! Grăbiţi-vă să mergem, ca să nu se grăbească el să ne ajungă şi să aducă răul peste noi şi să lovească cetatea prin ascuţişul sabiei!”.

15. Slujitorii regelui i-au zis regelui: „Orice va alege stăpânul nostru, regele, iată, şi slujitorii săi [vor alege]!”.

16. Regele a ieşit şi toată casa lui mergea după el. A lăsat zece concubine pentru paza casei.

17. Regele a ieşit şi tot poporul mergea după el. Şi s-au oprit în casa cea mai îndepărtată.

18. Toţi slujitorii lui mergeau lângă el: toţi chereteii şi toţi peleteii, toţi cei din Gat, şase sute de oameni care au venit cu el din Gat, mergeau în faţa regelui.

19. Regele i-a zis lui Itái din Gat: „Pentru ce vii şi tu cu noi? Întoarce-te şi rămâi cu regele, căci eşti străin şi ai fost exilat din casa ta!

20. Ieri ai venit şi azi să te fac să rătăceşti cu noi, să mergi unde voi merge eu? Întoarce-te şi ia-i şi pe fraţii tăi! Iar îndurarea şi adevărul să fie cu tine!”.

21. Itái i-a răspuns regelui: „Viu este Domnul şi viu este stăpânul meu, regele! În locul unde va fi stăpânul meu, regele – fie moarte, fie viaţă – acolo va fi şi slujitorul tău”.

22. Davíd a zis atunci lui Itái: „Mergi şi treci!”. Iar Itái din Gat a trecut cu toţi oamenii lui şi cu toţi copiii care erau cu el.

23. Toată ţara plângea cu glas tare când tot poporul trecea. Regele a trecut pârâul Cédron şi tot poporul a trecut înainte, pe drumul spre pustiu.

24. Şi, iată, Sadóc şi toţi levíţii care erau cu el şi care purtau arca alianţei Domnului au pus jos arca lui Dumnezeu. Abiatár a stat [acolo] până când tot poporul a terminat să iasă din cetate!

25. Regele i-a zis lui Sadóc: „Du arca lui Dumnezeu înapoi în cetate. Dacă voi afla har în ochii Domnului, mă va aduce înapoi şi mă va face să văd şi [arca] şi lăcaşul ei.

26. Dar dacă va zice: «Nu-mi place de tine», iată-mă, să facă cu mine ce va fi bun în ochii săi!”.

27. Regele i-a zis lui Sadóc, preotul: „Vezi, întoarce-te în pace în cetate cu fiul tău Ahimáaţ şi cu Ionatán, fiul lui Abiatár, cei doi fii ai voştri care sunt cu voi!

28. Vedeţi, voi aştepta la vadurile pustiului până ce-mi vor veni veşti din partea voastră”.

29. Sadóc şi Abiatár au dus arca lui Dumnezeu înapoi la Ierusalím şi au rămas acolo.

30. Davíd a urcat Muntele Măslinilor. Mergea şi plângea; avea capul acoperit şi era desculţ. Şi tot poporul care era cu el avea capul acoperit, urca şi plângea.

31. [Cineva] i-a zis lui Davíd: „Ahitófel este între cei care conspiră împreună cu Absalóm”. Davíd a zis: „Doamne, zădărniceşte sfatul lui Ahitófel!”.

32. Când Davíd a ajuns în vârf, unde s-a prosternat înaintea lui Dumnezeu, iată că Huşái, archéul, [a venit] înaintea lui cu haina sfâşiată şi cu capul acoperit cu ţărână.

33. Davíd i-a zis: „Dacă treci cu mine, îmi vei fi o povară.

34. Dar dacă te vei întoarce în cetate şi-i vei spune lui Absalóm: «Slujitorul tău sunt, rege; până acum am fost slujitorul tatălui tău; de acum sunt slujitorul tău», vei dejuca pentru mine sfatul lui Ahitófel.

35. Oare nu vor fi cu tine acolo Sadóc şi Abiatár, preoţii? Orice cuvânt vei auzi în casa regelui, fă-l cunoscut preoţilor Sadóc şi Abiatár!

36. Iată, sunt acolo cu ei cei doi fii ai lor: Ahimáaţ, [fiul] lui Sadóc, şi Ionatán, [fiul] lui Abiatár! Trimiteţi-mi prin ei orice cuvânt veţi auzi!”.

37. Huşái, prietenul lui Davíd, a mers în cetate când Absalóm a intrat în Ierusalím.





“O passado não conta mais para o Senhor. O que conta é o presente e estar atento e pronto para reparar o que foi feito.” São Padre Pio de Pietrelcina