1. [Iúda] Macabéul şi cei care erau cu el, sub călăuzirea Domnului, au luat înapoi templul şi cetatea.

2. Au dărâmat altarele construite de străini în piaţă şi sanctuarele.

3. Au purificat templul, au făcut un alt altar şi, scăpărând cremene, au luat foc de la ele, au adus jertfe după un răstimp de doi ani. [Au ars] tămâie, [au aprins] candele şi au aşezat pâinile punerii înainte.

4. După ce au făcut acestea, l-au rugat pe Domnul căzând la pământ să nu-i mai lase să cadă în astfel de nenorociri şi, chiar dacă vor mai păcătui vreodată, să fie pedepsiţi de el cu blândeţe, dar să nu fie daţi pe mâna neamurilor blasfemiatoare şi barbare.

5. Chiar în ziua în care templul fusese profanat de străini, în aceeaşi zi s-a întâmplat purificarea templului: în ziua a douăzeci şi cincea a aceleiaşi luni, care este Casléu.

6. Au celebrat cu bucurie timp de opt zile, ca la [Sărbătoarea] Corturilor, amintindu-şi că puţin timp mai înainte [celebraseră] Sărbătoarea Corturilor în munţi şi peşteri precum animalele sălbatice.

7. Şi, având toiege, ramuri verzi şi de palmier, înălţau imnuri celui care a dus la bun sfârşit purificarea locului său.

8. Au stabilit prin hotărâre comună şi prin vot, pentru tot neamul iudeilor, să celebreze în fiecare an aceste zile.

9. Acesta a fost sfârşitul lui Antióh, cel numit Epifánul.

10. Acum vom prezenta cele întâmplate sub Antióh Eupátor, fiul nelegiuitului [Antióh Epifánul], limitându-ne la nenorocirile legate de războaie.

11. Acesta, după ce a primit domnia, l-a numit ca mare strateg pe Lýsias peste treburile din Celesíria şi Fenícia.

12. Ptoleméu, numit Macrón, cel dintâi în a respecta dreptatea faţă de iudei din cauza nedreptăţii la care fuseseră supuşi, încercase să se poarte paşnic cu ei.

13. Când a fost acuzat de către prieteni la Eupátor şi auzind de fiecare dată că este [numit] trădător, întrucât părăsise Cíprul, care-i fusese încredinţat de Filométor, şi trecuse de partea lui Antióh Epifánul, pentru că nu-şi mai putea ţine autoritatea, şi-a luat viaţa otrăvindu-se.

14. Apoi Górgias a devenit strategul acestor locuri, ţinea mercenari şi cu orice ocazie făcea război împotriva iudeilor.

15. În acelaşi timp, şi iduméii, care stăpâneau fortăreţe bine situate, îi hărţuiau pe iudei şi, primindu-i pe fugarii din Ierusalím, încercau să întreţină războiul.

16. Dar cei care erau cu [Iúda] Macabéul, făcând rugăciuni, l-au rugat pe Domnul să le fie aliat şi s-au năpustit asupra fortăreţelor iduméilor;

17. atacându-le puternic, le-au cucerit; au ţinut piept tuturor celor care erau pe zid şi i-au ucis pe cei care le cădeau [în mână]. [Cei ucişi] au fost nu mai puţin de douăzeci de mii.

18. Nu mai puţin de [alţi] nouă mii au fugit în două turnuri întărite, având toate cele necesare pentru asediu.

19. [Iúda] Macabéul i-a lăsat pentru a asedia locurile pe Símon şi pe Iosíf, precum şi pe Zahéu şi pe cei care erau împreună cu el, suficienţi pentru asediu, iar el a plecat.

20. Dar cei care erau cu Símon, atraşi de argint, au fost înduplecaţi cu bani – şaptezeci de mii de drahme – de unii dintre cei care erau în turnuri şi le-au permis unora să fugă.

21. Când Macabéului i s-au adus la cunoştinţă cele întâmplate, a adunat căpeteniile poporului, acuzându-le că şi-au vândut fraţii pentru argint dându-le drumul duşmanilor împotriva lor.

22. I-a ucis pe aceşti trădători şi a cucerit îndată cele două turnuri.

23. Pentru că toate îi reuşeau [în ceea ce priveşte] armele, a nimicit în cele două [turnuri] mai mult de douăzeci de mii.

24. Timotéi, cel care fusese înfrânt mai înainte de iudei, adunând armate străine în număr mare şi strângând nu puţini cai aduşi din Asia, a venit ca să cucerească Iudéea.

25. Cei din jurul Macabéului, la apropierea lui, se rugau lui Dumnezeu punându-şi cenuşă pe capete şi încingându-se cu sac.

26. Căzând la picioarele altarului, îl rugau să se îndure de ei şi să fie duşmanul duşmanilor lor şi potrivnicul potrivnicilor lor, aşa cum spunea legea.

27. Când au terminat rugăciunea, au luat armele şi au ieşit din cetate o bună bucată de drum şi, când s-au apropiat de duşmani, s-au oprit.

28. Chiar la răsăritul soarelui, cele două armate s-au ciocnit: unii având garanţie a succesului şi a victoriei, pe lângă curaj, încrederea în Domnul, în timp ce pe ceilalţi îi determina doar furia.

29. Când bătălia era în toi, le-au apărut duşmanilor din cer cinci bărbaţi magnifici pe cai cu frâie de aur care s-au aşezat în fruntea iudeilor.

30. Luându-l pe Macabéu la mijloc şi acoperindu-l cu armurile lor, îl păzeau să nu fie străpuns, iar asupra potrivnicilor aruncau trăsnete şi fulgere. Pentru aceasta, [duşmanii], copleşiţi de orbire, se împrăştiau într-o deplină confuzie.

31. Au fost ucişi douăzeci de mii cinci sute de [pedestraşi] şi şase sute de călăreţi.

32. Însuşi Timotéi a fugit în fortăreaţa numită Gazára, care era foarte bine păzită. Acolo era strateg Hairéas.

33. Cei care erau cu Macabéul au asediat cu elan fortăreaţa timp de patru zile.

34. Cei din interior, încrezători în tăria locului, pronunţau blasfemii peste măsură şi aruncau cuvinte nelegiuite.

35. Când s-a ivit ziua a cincea, douăzeci de tineri dintre cei care erau cu Macabéul, aprinşi de mânie din cauza blasfemiilor, s-au căţărat cu curaj pe zid şi cu o furie de fiară îi loveau pe cei care le cădeau [în cale].

36. Alţii, la fel, căţărându-se, i-au atacat pe cei dinăuntru printr-o manevră de diversiune, au dat foc turnurilor, au aprins ruguri şi i-au ars de vii pe blasfemiatori. [Iar alţii], după ce au dărâmat porţile şi au făcut să intre restul [armatei], au pus mâna pe cetate.

37. I-au ucis pe Timotéi, care se ascunsese într-o cisternă, pe Hairéas, fratele lui, şi pe Apolofanes.

38. După ce au făcut acestea, l-au binecuvântat cu imnuri şi cu laude pe Domnul cel Mare, care făcuse bine Israélului şi-i dăduse victorie.





“Não nos preocupemos quando Deus põe à prova a nossa fidelidade. Confiemo-nos à Sua vontade; é o que podemos fazer. Deus nos libertará, consolará e enorajará.” São Padre Pio de Pietrelcina