1. După ce s-au făcut aceste înţelegeri, Lýsias s-a dus la rege, iar iudeii şi-au reluat munca la câmp.

2. Însă [unii] dintre strategii locului – Timotéi şi Apolóniu, [fiul] lui Ghenáios, la fel ca şi Ieroním şi Demofón şi, pe lângă ei, Nicanór, căpetenia ciprioţilor – nu-i lăsau [pe iudei] să se bucure nici de linişte, nici de odihnă.

3. Cei din Iópe au săvârşit o nelegiuire mare: i-au chemat pe iudeii care locuiau cu ei în oraş să urce împreună cu femeile şi copiii în nişte bărci pregătite de ei ca şi cum nu ar fi fost nicio duşmănie între ei.

4. Pe baza unui decret votat de lumea din oraş, [iudeii] au acceptat propunerea lor pentru a arăta că doreau pacea fără suspiciune. Când au ajuns în larg, [cei din Iópe] i-au scufundat [şi s-au înecat] nu mai puţin de două sute.

5. Iúda, când a aflat de cruzimea săvârşită faţă de cei de un neam cu el, le-a poruncit bărbaţilor care erau cu el,

6. s-a rugat lui Dumnezeu, judecătorul cel drept, a pornit împotriva ucigaşilor fraţilor săi şi, în timpul nopţii, a dat foc portului şi a ars corăbiile; iar pe cei care fugiseră acolo i-a străpuns.

7. Cum locul era închis, a plecat [cu gândul] de a se întoarce din nou şi de a distruge din temelii toată cetatea celor din Iópe.

8. Când a aflat că şi cei din Iámnia plănuiau să facă la fel cu iudeii care locuiau cu ei,

9. s-a năpustit asupra lor noaptea, a dat foc portului şi flotei, astfel încât strălucirea flăcărilor se vedea până la Ierusalím, la două sute patruzeci de stádii.

10. Când s-au îndepărtat la nouă stádii de acolo, deoarece se îndreptau spre Timotéi, i-au atacat nişte arabi, nu mai puţin de cinci mii de pedestraşi şi cinci sute de călăreţi.

11. Întrucât s-a încins o luptă aprigă şi oamenii lui Iúda aveau succes datorită ajutorului lui Dumnezeu, nomazii, înfrânţi, l-au rugat pe Iúda să le dea mâna dreaptă, promiţându-i că îi vor da animale şi că îl vor ajuta şi altădată.

12. Iúda, considerând că-i pot fi cu adevărat de ajutor în multe, a acceptat să încheie pace cu ei; după ce şi-au dat mâna dreaptă, [arabii] s-au întors la corturile lor.

13. A mai atacat o altă cetate, care era întărită cu valuri de pământ şi înconjurată cu ziduri, locuită de tot felul de neamuri, al cărei nume era Caspín.

14. Cei dinăuntru, încrezându-se în tăria zidurilor şi în mulţimea proviziilor, se purtau grosolan cu cei ai lui Iúda, jignindu-i, rostind blasfemii şi vorbind ce nu este permis.

15. Dar cei ai lui Iúda, invocându-l pe Stăpânul cel Mare al lumii care, fără berbece şi fără maşini de război, dărâmase Ierihónul pe timpul lui Iósue, s-au năpustit ca nişte fiare asupra zidurilor.

16. După ce au pus stăpânire pe cetate cu voia lui Dumnezeu, au făcut un măcel de nedescris, aşa încât lacul vecin, care avea o lăţime de două stádii, părea că este plin cu sângele vărsat.

17. Îndepărtându-se de acolo şapte sute cincizeci de stádii, au ajuns la Hárax, la iudeii numiţi tubieni.

18. Pe Timotéi nu l-au prins în locurile acelea, pentru că plecase din ţinut fără să facă nimic. Dar lăsase o garnizoană foarte puternică în locul acela.

19. Dositéos şi Sosípatros, care erau dintre căpeteniile Macabéului, s-au dus şi i-au ucis pe cei pe care Timotéi îi lăsase în fortăreaţă, mai mult de zece mii de oameni.

20. [Iúda] Macabéul a împărţit armata în cohorte, i-a pus [pe Dositéos şi pe Sosípatros] în fruntea lor şi a pornit împotriva lui Timotéi, care avea cu el o sută douăzeci de mii de pedestraşi şi două mii cinci sute de călăreţi.

21. Când Timotéi a aflat de apropierea lui Iúda, a trimis femeile, copiii şi celelalte bunuri în [cetatea] numită Carnión – locul era de neînvins şi se ajungea greu la el din cauza îngustimii [trecătorilor] din tot ţinutul.

22. Cohorta lui Iúda a apărut cea dintâi, iar duşmanii au fost cuprinşi de groaza şi de spaima cauzată de apariţia Celui care le vede pe toate. Au luat-o la fugă fiecare în altă parte, astfel încât s-au rănit unii pe alţii, străpungându-se cu ascuţişul săbiilor.

23. Iúda i-a urmărit cu îndârjire, trecându-i prin sabie pe nelegiuiţi şi a nimicit cam treizeci de mii de oameni.

24. Timotéi însuşi, căzând în mâinile celor ai lui Dositéos şi Sosípatros, îi ruga cu multă şiretenie să-l lase să plece nevătămat pentru că el îi are în mâini pe părinţii şi fraţii multora peste care putea să vină o nenorocire.

25. După ce i-a încredinţat cu multe jurăminte că-i va trimite înapoi pe aceştia neatinşi, i-au dat drumul pentru eliberarea fraţilor lor.

26. Ieşind către Carnión şi Atergatéion, [Iúda] a înjunghiat douăzeci şi cinci de mii de oameni.

27. După înfrângerea şi uciderea acestora, s-a îndreptat cu armata şi spre Efrón, o cetate întărită în care locuia Lýsias cu o mulţime de toate felurile şi tineri puternici aşezaţi în faţa zidurilor: le apărau cu vitejie, iar înăuntru erau multe maşini de război şi suliţe.

28. Invocându-l pe Stăpânul care cu puterea lui înfrânge tăria duşmanilor, au pus mâna pe cetate şi au doborât cam douăzeci şi cinci de mii dintre cei dinăuntru.

29. După ce au plecat de acolo, s-au avântat înspre Scitópolis, o cetate aflată la o distanţă de şase sute de stádii de Ierusalím.

30. Dar iudeii care locuiau acolo au dat mărturie că cei din Scitópolis s-au purtat cu bunăvoinţă faţă de ei, întâmpinându-i binevoitori în momentele de necaz.

31. Le-au mulţumit [celor din Scitópolis] şi i-au îndemnat ca şi pe mai departe să se arate binevoitori faţă de neamul [iudeilor]. De acolo au venit la Ierusalím cu puţin înainte de Sărbătoarea Săptămânilor.

32. După [sărbătoarea] numită „a Cincizecimii”, s-au năpustit împotriva lui Górgias, strategul Iduméii.

33. [Acesta] a ieşit cu trei mii de pedestraşi şi cu patru sute de călăreţi.

34. S-a întâmplat că, atunci când s-au aşezat în linie de luptă, au căzut câţiva dintre iudei.

35. Un oarecare Dositéos, dintre cei ai lui Bachenór, un călăreţ viteaz, l-a apucat pe Górgias şi, ţinându-l de hlamidă, îl trăgea cu putere, căci voia să-l prindă viu pe blestemat. Însă un călăreţ trac a sărit asupra [lui Dositéos] şi i-a tăiat umărul; iar Górgias a fugit la Marisá.

36. Cei ai lui Ésdris luptaseră îndelung şi erau frânţi. Atunci, Iúda l-a invocat pe Domnul să li se arate aliat şi conducător în luptă.

37. Pornind în limba strămoşească strigătul de război împreună cu imnuri, a năvălit pe neaşteptate împotriva celor ai lui Górgias şi le-a provocat derută.

38. Luându-şi armate, Iúda s-a dus în cetatea Odolám. Întrucât venise ziua a şaptea, s-au purificat după obicei şi au celebrat acolo sabátul.

39. În ziua următoare, au venit oamenii lui Iúda la vremea când era nevoie de aceasta să adune trupurile celor căzuţi ca să le aşeze împreună cu rudele în mormintele părinţilor lor.

40. Au găsit sub hainele fiecăruia dintre cei morţi obiecte închinate idolilor din Iámnia pe care legea le interzice iudeilor. Atunci, tuturor le-a fost clar că ei au căzut din această cauză.

41. Aşadar, toţi, binecuvântându-l pe Domnul, judecătorul cel drept care dezvăluie cele ascunse,

42. au început să se roage, cerând ca păcatul săvârşit să fie şters de tot. Nobilul Iúda şi-a îndemnat mulţimea să se păzească pentru a fi fără păcat, având în faţa ochilor ce se întâmplase cu cei căzuţi din cauza păcatului.

43. După ce a adunat de la fiecare, a trimis cam două mii de drahme la Ierusalím pentru jertfa pentru păcat – o faptă prea frumoasă şi nobilă – cu gândul la înviere.

44. Dacă ei nu ar fi crezut că cei căzuţi vor învia, ar fi fost inutil şi prostesc să se roage pentru cei morţi.

45. Dar dacă el considera că pe cei care mor cu evlavie îi aşteaptă o frumoasă răsplată, gândul lui era sfânt şi pios. De aceea a adus jertfă de ispăşire pentru cei morţi, ca să fie dezlegaţi de păcate.





“Para consolar uma alma na sua dor, mostre-lhe todo o bem que ela ainda pode fazer.” São Padre Pio de Pietrelcina