1. Ióas avea şapte ani când a devenit rege.

2. În al şaptelea an al lui Iehú, a început să domnească Ióas. El a domnit patruzeci de ani la Ierusalím. Numele mamei sale era Ţibía din Béer-Şéba.

3. Ióas a făcut ceea ce este plăcut în ochii Domnului toată viaţa lui, pentru că a fost instruit de preotul Iehoiáda.

4. Numai că înălţimile nu le-a îndepărtat. Poporul încă mai aducea jertfe şi tămâie pe înălţimi.

5. Ióas a zis preoţilor: „Tot argintul consacrat care este adus în casa Domnului – argintul celui ajuns la maturitate, argintul stabilit pentru [răscumpărarea] sufletelor şi tot argintul care este dat după inima fiecăruia ca să fie adus în casa Domnului –

6. să-l ia preoţii, fiecare de la cunoscuţii săi, şi să repare spărturile casei oriunde s-ar găsi vreo spărtură!”.

7. În al douăzeci şi treilea an al lui Ióas, nu au reparat preoţii spărtura casei.

8. Regele Ióas i-a chemat pe Iehoiáda, preotul, şi pe preoţi şi le-a zis: „Pentru ce nu reparaţi spărtura casei? Acum, nu mai luaţi argintul de la cunoscuţii voştri, ci puneţi-l pentru spărtura casei!”.

9. Preoţii au fost de acord să nu mai ia argint de la popor şi să nu repare spărtura casei.

10. Atunci, preotul Iehoiáda a luat o ladă, i-a făcut o gaură în capac şi a pus-o lângă altar, la dreapta, pe unde se intra în templul Domnului. Preoţii care păzeau cutia puneau în ea tot argintul care era adus în templul Domnului.

11. Când vedeau că este mult argint în ladă, scribul regelui şi marele preot urcau, legau şi numărau argintul care se găsea în casa Domnului.

12. Apoi dădeau argintul cântărit în mâinile celor stabiliţi să facă lucrarea casei Domnului, iar ei îl împărţeau lucrătorilor în lemn şi zidarilor care făceau casa Domnului,

13. constructorilor şi cioplitorilor de pietre, pentru cumpărarea lemnului şi a pietrei cioplite ca să repare spărturile casei Domnului şi pentru tot ce se cheltuia pentru templu ca să fie reparat.

14. Dar din argintul care se aducea în Casa Domnului, nu s-au făcut pentru casa Domnului cupe de argint, cuţite, vase sau trâmbiţe, niciun obiect de aur sau de argint,

15. ci îl dădeau celor care făceau lucrarea şi reparau cu el casa Domnului.

16. Nu-i controlau pe cei în mâinile cărora puneau argintul ca să-l dea celor care făceau lucrarea, căci ei acţionau cu fidelitate.

17. Argintul [jertfelor] pentru vinovăţie şi argintul [jertfelor] pentru păcat nu era adus în templul Domnului, ci era al preoţilor.

18. Hazaél, regele din Arám, a urcat şi a luptat împotriva [cetăţii] Gat şi a capturat-o. Apoi Hazaél a hotărât să urce împotriva Ierusalímului.

19. Ióas, regele lui Iúda, a luat toate lucrurile consacrate pe care le consacraseră Iosafát, Iorám şi Ahazía, părinţii săi, regii lui Iúda, şi tot aurul care se găsea în vistieriile casei Domnului şi în cele ale palatului regelui şi i le-a trimis lui Hazaél, regele din Arám. Şi acesta a plecat de la Ierusalím.

20. Celelalte fapte ale lui Ióas, tot ce a făcut el, nu sunt ele oare scrise în Cartea Cronicilor Regilor lui Iúda?

21. Slujitorii lui s-au răsculat şi au conspirat: l-au lovit pe Ióas la Bet-Mílo, la coborâşul Síla.

22. Iozacar, fiul lui Şimeát, şi Iozabád, fiul lui Şómer, slujitorii lui, l-au lovit şi a murit. L-au îngropat cu părinţii săi în cetatea lui Davíd. Şi a devenit rege Amazía, fiul său, în locul lui.





“Devo fazer somente a vontade de Deus e, se lhe agrado, o restante não conta.” São Padre Pio de Pietrelcina