1. Domnul i-a zis lui Moise: „Mergi la Faraón şi spune-i: «Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul evreilor: ‹Lasă poporul meu [să plece] ca să-mi slujească!

2. Căci dacă tu refuzi să-l laşi [să plece] şi dacă te întărești împotriva lui,

3. iată, mâna Domnului va fi asupra turmelor tale care sunt pe câmp: asupra cailor, asupra măgarilor, asupra cămilelor, asupra vitelor şi asupra oilor, [şi va fi] o molimă cumplită!

4. Domnul va face deosebire între turmele lui Israél şi turmele egipténilor şi nu va muri nimic din toate câte sunt ale fiilor lui Israél› ».

5. Domnul a hotărât un timp şi a zis: «Mâine va face Domnul lucrul acesta în ţară»”.

6. Domnul a făcut aceasta a doua zi. Toate turmele egipténilor au murit, dar din turmele fiilor lui Israél n-a murit niciun [animal].

7. Faraón a trimis [să vadă] şi iată că niciun [animal] din turmele lui Israél nu pierise! Dar inima lui Faraón s-a împietrit şi n-a lăsat poporul [să plece].

8. Domnul le-a zis lui Moise şi lui Áaron: ,,Umpleţi-vă mâinile cu funingine din cuptor şi Moise s-o arunce spre cer înaintea ochilor lui Faraón!

9. Se va face pulbere peste toată ţara Egiptului şi vor fi bube supurânde care produc băşici pe oameni şi pe animale în toată ţara Egiptului”.

10. Ei au luat funingine din cuptor şi au stat înaintea lui Faraón; Moise a aruncat-o spre cer şi ea s-a făcut bube, băşici supurânde pe oameni şi pe animale.

11. Magii n-au putut să stea înaintea lui Moise din cauza bubelor, căci bubele erau pe magi şi pe toţi egipténii.

12. Domnul a împietrit inima lui Faraón şi el nu i-a ascultat, după cum îi spusese Domnul lui Moise.

13. Domnul i-a zis lui Moise: ,,Trezește-te dimineaţă, stai înaintea lui Faraón şi spune-i: «Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul evreilor: ‹Lasă poporul meu [să plece] ca să-mi slujească!

14. Fiindcă, de data aceasta, voi trimite toate plăgile mele asupra ta, asupra slujitorilor tăi şi asupra poporului tău, ca să ştii că nu este nimeni ca mine pe tot pământul.

15. Căci dacă mi-aş fi întins mâna şi v-aş fi lovit cu ciumă pe tine şi pe poporul tău, ai fi fost şters de pe pământ.

16. Însă pentru aceasta te-am lăsat să rămâi [în picioare], ca să vezi puterea mea şi ca numele meu să fie vestit pe tot pământul.

17. Dacă te mai ridici împotriva poporului meu nelăsându-l [să plece],

18. iată, eu voi face să plouă mâine pe timpul acesta grindină foarte grea, cum n-a mai fost în Egipt din ziua întemeierii lui şi până astăzi!

19. Acum, trimite şi pune-ţi la adăpost turmele şi tot ce ai pe câmp! Peste toţi oamenii şi peste toate animalele care se găsesc pe câmp şi nu vor intra în casă va cădea grindină peste ei şi vor muri› »”.

20. Aceia dintre servitorii lui Faraón care s-au temut de cuvântul Domnului şi-au adunat în grabă în case servitorii şi turmele.

21. Dar cei care nu și-au pus la inimă cuvântul Domnului şi-au lăsat servitorii şi turmele pe câmp.

22. Domnul i-a zis lui Moise: „Întinde-ţi mâna spre cer şi va fi grindină peste toată ţara Egiptului, peste oameni, peste animale şi peste toată iarba de pe câmp, în ţara Egiptului!”.

23. Moise şi-a întins toiagul spre cer şi Domnul a dat tunete şi grindină şi foc cădeau pe pământ. Domnul a făcut să plouă grindină peste ţara Egiptului.

24. Era grindină şi foc amestecat cu grindină, atât de grea cum n-a mai fost în toată ţara Egiptului de când a devenit acesta popor.

25. Grindina a lovit, în toată ţara Egiptului, tot ce era pe câmp, de la oameni până la animale; grindina a bătut toată iarba de pe câmp şi a rupt toţi copacii de pe câmp.

26. Numai în ţinutul Goşén, unde erau fiii lui Israél, n-a fost grindină.

27. Faraón a trimis şi i-a chemat pe Moise şi pe Áaron şi le-a zis: ,,De data aceasta, am păcătuit. Domnul este drept, iar eu şi poporul meu suntem nelegiuiți.

28. Rugaţi-vă Domnului, e de ajuns, să nu mai fie tunetele lui Dumnezeu şi grindina; vă voi lăsa [să plecați] şi nu veţi mai fi opriţi!”.

29. Moise i-a zis: ,,Când voi ieşi din cetate, îmi voi întinde mâinile spre Domnul; tunetele vor înceta şi grindina nu va mai fi, ca să ştii că al Domnului este pământul.

30. Dar ştiu că nici tu şi nici slujitorii tăi încă nu vă temeţi de Domnul Dumnezeu”.

31. Inul şi orzul au fost lovite, pentru că orzul dăduse în spic, iar inul era în floare;

32. grâul şi alacul nu au fost lovite, pentru că erau mai târzii.

33. Moise a ieşit de la Faraón, din cetate; şi-a întins mâinile spre Domnul şi au încetat tunetele şi grindina şi ploaia n-a mai căzut pe pământ.

34. Faraón, văzând că ploaia, grindina şi tunetele au încetat, a continuat să păcătuiască şi şi-a împietrit inima, el şi slujitorii lui.

35. Inima lui Faraón s-a împietrit şi nu i-a lăsat pe fiii lui Israél [să plece], după cum spusese Domnul prin Moise.





“A oração é a efusão de nosso coração no de Deus.” São Padre Pio de Pietrelcina