Cartea Înţelepciunii, 7

1. Şi eu sunt un om muritor asemenea tuturor, descendent al primului plăsmuit din pământ, modelat ca trup în sânul mamei,

2. constituit timp de zece luni în sânge, din sămânţa unui bărbat şi din plăcerea care însoţeşte somnul.

3. Şi eu, când m-am născut, am respirat aerul comun şi am căzut pe pământ cu aceeaşi suferinţă, primul meu sunet fiind un plâns asemănător cu al tuturor.

4. Crescut în scutece şi cu griji.

5. Niciunul dintre regi nu a avut un alt început al vieţii.

6. Una este intrarea tuturor în viaţă şi asemănătoare este ieşirea.

7. De aceea, m-am rugat şi mi-a fost dată priceperea, am invocat şi a venit la mine duhul înţelepciunii.

8. Am preferat-o sceptrelor şi tronurilor şi bogăţia am considerat-o nimic în comparaţie cu ea.

9. Nu am asemănat-o cu o piatră preţioasă, căci tot aurul, în văzul ei, este puţin nisip şi ca argila este considerat argintul înaintea ei.

10. Am iubit-o mai mult decât sănătatea şi frumuseţea şi am preferat să o am în locul luminii, căci strălucirea [care vine] de la ea este fără apus.

11. Au venit la mine toate cele bune împreună cu ea şi bogăţie fără măsură este în mâinile ei.

12. M-am bucurat de toate, pentru că înţelepciunea este călăuza lor, dar nu ştiam că ea este născătoarea acestora.

13. Fără înşelăciune am învăţat-o şi fără invidie o învăţ [altora], bogăţia ei nu o ascund.

14. Ea este o comoară inepuizabilă pentru oameni; cei care o dobândesc se apropie de prietenia cu Dumnezeu, recomandaţi fiind de darurile [care vin] din educaţie.

15. Să-mi dea Dumnezeu să vorbesc după intenţie şi să fiu considerat vrednic de darurile [primite], căci el este şi călăuza înţelepciunii, şi îndrumătorul înţelepţilor.

16. Căci în mâna lui suntem noi şi cuvintele noastre, ca şi toată priceperea şi ştiinţa lucrărilor.

17. El mi-a dat cunoaşterea fără greşeală a celor ce sunt, ca să cunosc structura universului şi lucrarea elementelor,

18. începutul, sfârşitul şi mijlocul timpurilor, alternanţa schimbărilor şi modificarea anotimpurilor,

19. ciclurile anului şi aşezarea stelelor,

20. firea animalelor şi instinctul fiarelor, forţa vânturilor şi gândurile oamenilor, varietatea plantelor şi puterile rădăcinilor.

21. Am cunoscut toate cele ascunse şi cele vizibile, pentru că înţelepciunea, artizanul a toate m-a învăţat.

22. În ea este un duh inteligent, sfânt, unic, pluriform, subtil, abil, clar, nedefinit, pătrunzător, neatins, iubitor de bine şi acut,

23. irezistibil, binefăcător, iubitor de oameni, stabil, sigur, fără griji, atotputernic, atotsupraveghetor, care pătrunde prin toate duhurile inteligente, pure şi subtile.

24. Înţelepciunea este mai mobilă decât orice mişcare, se extinde şi pătrunde prin toate datorită purităţii.

25. Ea este suflul puterii lui Dumnezeu, revărsarea pură a gloriei Celui Atotputernic, şi nimic impur nu pătrunde în ea.

26. Este iradierea luminii veşnice, oglinda fără pată a lucrării lui Dumnezeu şi imaginea bunătăţii sale.

27. Deşi este una, pe toate le poate şi, rămânând în ea, pe toate le înnoieşte şi, generaţie după generaţie, se schimbă în sufletele sfinte şi pregăteşte prieteni ai lui Dumnezeu şi profeţi.

28. Dumnezeu nu iubeşte pe nimeni [altcineva], decât pe cel care locuieşte împreună cu înţelepciunea.

29. Este mai frumoasă decât soarele şi decât orice aşezare a stelelor; comparată cu lumina, este aflată cea dintâi.

30. Căci această [lumină] este urmată de noapte, dar răutatea nu va domina înţelepciunea.