Cartea întâi a Macabéilor, 14

1. În anul o sută şaptezeci şi doi, regele Demétrios şi-a adunat armatele sale şi a plecat spre Média ca să caute ajutor să lupte împotriva lui Trífon.

2. Arsachés, regele Pérsiei şi al Médiei, a auzit că Demétrios a intrat în teritoriile sale şi a trimis una dintre căpeteniile sale să-l prindă de viu.

3. Aceasta a mers, a lovit tabăra lui Demétrios, l-a prins şi l-a adus la Arsachés, care l-a pus sub pază.

4. Ţara lui Iúda a fost liniştită în toate zilele lui Símon. El căuta bunăstarea neamului său şi le-au fost pe plac autoritatea şi gloria lui în toate zilele.

5. Şi peste toată gloria lui, a cucerit Iópe şi [a făcut-o] port şi a deschis drum spre insulele mării.

6. A extins graniţele neamului său şi a pus stăpânire peste regiune.

7. A adunat mulţi captivi şi a stăpânit în Gazára, în Baitsúr şi în fortăreaţa [din Ierusalím]. A scos impuritatea din [fortăreaţă] şi nu era nimeni care să-i stea împotrivă.

8. [Iudeii] îşi cultivau pământul în pace: pământul îşi dădea roadele, iar copacii din câmpie, fructele lor.

9. Bătrânii şedeau în pieţe şi discutau toţi despre cele bune, iar tinerii se îmbrăcau cu glorie şi cu haine de luptă.

10. A asigurat cetăţilor provizii şi le-a înzestrat cu construcţii fortificate până când renumele gloriei lui s-a răspândit până la marginile pământului.

11. A făcut pace în toată ţara şi Israél s-a bucurat cu bucurie mare.

12. Fiecare a stat sub viţa lui de vie şi sub smochinul lui şi nu era nimeni care să-i sperie.

13. Cel care lupta împotriva lor a dispărut din ţară şi regii fuseseră zdrobiţi în acele zile.

14. I-a întărit pe toţi cei umili din poporul său, a căutat [să împlinească] legea şi i-a îndepărtat pe toţi cei fărădelege şi pe cei nelegiuiţi.

15. A umplut de glorie sanctuarul şi a multiplicat obiectele sfinte.

16. S-a auzit la Róma şi până în Spárta că Ionatán murise şi s-au întristat foarte mult.

17. Când au auzit că Símon, fratele lui, a devenit mare preot în locul lui şi că a pus stăpânire peste ţinut şi peste cetăţile care erau în el,

18. i-au scris pe tăblii de bronz ca să reînnoiască cu el prietenia şi alianţa pe care o stabiliseră cu Iúda şi cu Ionatán, fraţii lui.

19. Ele au fost citite înaintea adunării din Ierusalím.

20. Aceasta este copia scrisorilor pe care le-au trimis spartanii: „Căpeteniile spartanilor şi cetatea, lui Símon, marele preot, bătrânilor, preoţilor şi restului poporului, fraţilor iudei, salutare!

21. Ne-am bucurat de sosirea mesagerilor care au fost trimişi la poporul nostru ca să ne facă cunoscute gloria şi cinstea voastră.

22. Am înregistrat cele spuse de ei în legătură cu planurile poporului astfel: «Numeníos, [fiul] lui Antióh, şi Antipáter, [fiul] lui Iáson, mesageri ai iudeilor, au venit la noi ca să reînnoiască cu noi prietenia.

23. A fost pe placul poporului să-i primească pe [aceşti] bărbaţi cu cinste şi să aşeze copia cuvintelor lor în cărţile deschise poporului ca să fie spre aducere aminte pentru poporul spartanilor. Iar o copie i-am trimis-o lui Símon, marele preot»”.

24. După acestea, Símon l-a trimis pe Numeníos la Róma, ducând un mare scut de aur, de o mie de mine, ca să stabilească o alianţă cu ei.

25. Când poporul a auzit aceste cuvinte, a spus: „Ce răsplată să le dăm lui Símon şi fiilor săi?”.

26. Căci el a rămas statornic ca şi fraţii lui şi casa tatălui său; s-au luptat cu duşmanii lui Israél, [alungându-i] de la ei şi i-au stabilit libertatea”. Au scris pe tăblii de bronz şi le-au pus pe stele pe muntele Sión.

27. Aceasta este copia înscrierii: „În [ziua] a optsprezecea a lunii Elúl, în anul o sută şaptezeci şi doi, în al treilea an al lui Símon, marele preot în Asaramél,

28. în adunarea mare a preoţilor, a poporului, a căpeteniilor neamului şi a bătrânilor ţării, ne-a făcut cunoscut

29. că de multe ori au fost războaie în ţară, iar Símon, fiul lui Matatía, preot dintre fiii lui Ioaríb, şi fraţii lui şi-au pus viaţa în pericol şi s-au ridicat împotriva potrivnicilor neamului lor ca să facă stabil sanctuarul şi legea şi au umplut de mare glorie neamul lor.

30. Ionatán şi-a adunat neamul şi a devenit pentru el mare preot; apoi a fost adăugat la poporul său.

31. Duşmanii lor s-au sfătuit să pătrundă în ţara lor şi să-şi întindă mâna împotriva sanctuarului.

32. Atunci s-a ridicat Símon şi a luptat pentru neamul lui. A consumat multe bunuri pe care le avea, i-a înarmat pe bărbaţii armatei neamului său şi le-a dat soldă.

33. A fortificat cetăţile din Iudéea şi din Baitsúr, care este la hotarul Iudeii unde mai înainte erau armele duşmanilor, şi a aşezat acolo o garnizoană de bărbaţi iudei.

34. A fortificat [cetatea] Iópe, care este la [malul] mării, şi Gazára, cea de la hotarul cu Azót, unde mai înainte locuiau duşmanii, şi a pus în ele tot ce era necesar pentru întreţinerea lor.

35. Poporul a văzut credinţa lui Símon şi gloria pe care a voit să o facă neamului său. L-au stabilit drept conducător al lor şi mare preot pentru toate acestea pe care le-a făcut, pentru dreptatea şi fidelitatea cu care şi-a apărat neamul şi pentru că a căutat în orice mod să-şi înalţe poporul.

36. În zilele lui, i-a fost dat să nimicească neamurile care erau în ţinuturile lor şi pe cei din cetatea lui Davíd, din Ierusalím: aceştia îşi făcuseră o fortăreaţă din care ieşeau şi contaminau împrejurimile sanctuarului şi provocau un mare dezastru sfinţeniei [sanctuarului].

37. A aşezat bărbaţi iudei, a fortificat-o pentru siguranţa ţinutului şi a cetăţii şi a înălţat zidurile Ierusalímului.

38. După acestea, regele Demétrios l-a stabilit ca mare preot.

39. L-a făcut unul dintre prietenii săi şi l-a onorat cu mare glorie.

40. El a auzit că iudeii erau numiţi de románi prieteni, aliaţi şi fraţi şi că îi primiseră pe mesagerii lui Símon cu cinste;

41. că iudeilor şi preoţilor le era pe plac ca Símon să fie conducătorul şi marele lor preot în veci, până când se va fi ridicat un profet credincios;

42. să fie peste ei strateg şi să se îngrijească de sanctuar; să stabilească [responsabili] peste lucrările sale, peste ţinuturi, peste arme şi peste fortăreţe;

43. să se îngrijească de sanctuar, să fie ascultat de toţi, să fie scrise cu numele lui toate inscripţiile în ţară, să se îmbrace cu purpură şi cu podoabe de aur.

44. Să nu fie permis nimănui din popor sau dintre preoţi să încalce vreo [hotărâre] dintre acestea sau să se împotrivească la ceea ce el a spus, să ţină adunări în ţară fără [îngăduinţa] lui, să se îmbrace în purpură şi să poarte agrafă de aur.

45. Dacă cineva face ceva împotriva acestora sau le dispreţuieşte, să fie pedepsit.

46. Întregului popor i-a fost pe plac să i se dea lui Símon să facă în conformitate cu aceste cuvinte.

47. Símon a acceptat şi i-a fost pe plac să fie mare preot, să fie strateg şi etnarh al iudeilor şi al preoţilor şi să fie în fruntea tuturor”.

48. Au spus să fie pusă această inscripţie pe tăblii de bronz şi să le aşeze în curtea sanctuarului într-un loc vizibil.

49. Iar copii ale [tăbliilor] să fie puse în trezorerie ca să le aibă [la dispoziţie] Símon şi fiii lui.