1. Când Iudíta a încetat să mai strige la Dumnezeul lui Israél şi a terminat toate aceste cuvinte,

2. s-a ridicat de la pământ, a chemat-o pe slujitoarea sa de încredere şi a coborât în casa în care stătea ea în zilele de sabát şi de sărbătoare.

3. Şi-a îndepărtat sacul cu care era îmbrăcată, s-a dezbrăcat de hainele ei de văduvie, şi-a spălat trupul cu apă şi l-a uns cu mir puternic, şi-a pieptănat părul capului ei şi l-a legat cu o panglică, şi-a îmbrăcat hainele ei de bucurie pe care le purta în zilele când trăia soţul ei, Manáse.

4. Şi-a pus sandale în picioare, şi-a luat brăţări, lănţişoare, inele, cercei şi toate podoabele ei şi s-a înfrumuseţat foarte mult spre seducerea ochilor bărbaţilor care ar fi văzut-o.

5. I-a dat slujitoarei sale de încredere un burduf cu vin şi un urcior cu untdelemn, a umplut o desagă cu boabe de orz, cu turte de fructe uscate, cu pâini pure, a adunat toate vasele ei şi i le-a pus pe spate.

6. Ele au ieşit pe poarta cetăţii Betúlia şi i-au găsit stând acolo pe Ozía şi pe bătrânii cetăţii, Hábris şi Hármis.

7. Când au văzut-o schimbată la faţă şi cu alte haine, au fost uimiţi foarte mult de frumuseţea ei şi i-au zis:

8. „Dumnezeul părinţilor noştri să-ţi dea har ca să duci la îndeplinire planurile tale spre mândria fiilor lui Israél şi spre cinstea Ierusalímului!”.

9. Ea s-a închinat lui Dumnezeu şi le-a spus: „Porunciţi să mi se deschidă poarta cetăţii ca să ies să duc la îndeplinire cuvintele pe care mi le-aţi spus!”. Iar ei le-au poruncit tinerilor să-i deschidă, după cum a spus ea.

10. Şi au făcut aşa: Iudíta şi slujitoarea ei au ieşit, iar bărbaţii cetăţii au urmărit-o cu privirea până când ele au coborât muntele; ele au trecut prin vale, iar ei nu au mai zărit-o.

11. Au mers mai departe prin vale şi îndată a întâlnit-o prima strajă a asiriénilor.

12. Ei au luat-o şi au întrebat-o: „A cui eşti, de unde vii şi unde mergi?”. Iar ea a zis: „Sunt o fiică a evreilor şi fug din faţa lor pentru că sunt pe punctul să fie daţi vouă ca pradă.

13. Aş vrea să merg înaintea lui Holoférn, comandantul suprem al armatei voastre, ca să-i spun cuvinte adevărate şi să-i arăt calea pe care să meargă ca să pună stăpânire pe tot ţinutul muntos fără să piardă dintre bărbaţii lui niciun om şi nicio suflare de viaţă”.

14. Când bărbaţii au auzit cuvintele ei şi au observat chipul ei – căci era înaintea lor o minunăţie de frumuseţe – au zis către ea:

15. „Ţi-ai salvat viaţa grăbindu-te să cobori înaintea stăpânului nostru. Acum, mergi la cortul lui şi te vor conduce [unii] dintre noi până te vor încredinţa în mâinile lui!

16. Când vei sta înaintea lui, să nu ai teamă în suflet, ci prezintă-i cuvintele tale şi el îţi va face bine!”.

17. Au ales dintre ei o sută de oameni care să le însoţească pe ea şi pe slujitoarea ei de încredere şi să le ducă la cortul lui Holoférn.

18. Alergau din toate părţile taberei, căci se dăduse veste în toate corturile despre venirea ei. Venind, au înconjurat-o în timp ce ea stătea în afara cortului lui Holoférn, până când l-au anunţat despre ea.

19. Ei se minunau de frumuseţea ei şi, datorită ei, îi admirau pe fiii lui Israél. Spuneau unii către alţii: „Cine îl va dispreţui pe acest popor care are în el astfel de femeie? Nu este bine să fie lăsat în viaţă niciun bărbat, căci, lăsându-i, pot să înşele tot pământul”.

20. Gărzile lui Holoférn şi toţi slujitorii lui au ieşit şi au condus-o la cort.

21. Holoférn se odihnea pe patul lui, sub plasa [împotriva insectelor] care era întreţesută din purpură, aur, smarald şi pietre preţioase.

22. L-au anunţat despre ea, iar el a ieşit în faţa cortului fiind precedat de făclii de argint.

23. Când Iudíta a venit înaintea lui şi a slujitorilor lui, toţi s-au mirat de frumuseţea chipului ei. Ea a căzut cu faţa [la pământ], s-a prosternat înaintea lui, dar servitorii lui au ridicat-o.





“Jesus e a sua alma devem cultivar a vinha de comum acordo.” São Padre Pio de Pietrelcina