1. Iéfte din Galaád era un om viteaz. El era fiul unei prostituate, iar Galaád era tatăl lui Iéfte.

2. Soţia lui Galaád i-a născut [alţi] fii. Fiii soţiei, când au crescut, l-au alungat pe Iéfte şi i-au zis: „Tu nu vei avea moştenire în casa tatălui nostru, căci eşti fiul unei alte femei”.

3. Iéfte a fugit dinaintea fraţilor lui şi a locuit în ţara Tob. S-au adunat la Iéfte oameni de nimic şi ieşeau [la luptă] cu el.

4. După ceva timp, fiii lui Amón au pornit război împotriva lui Israél.

5. În timp ce fiii lui Amón luptau împotriva lui Israél, bătrânii din Galaád s-au dus să-l ia pe Iéfte din ţara Tob.

6. Ei i-au zis lui Iéfte: „Vino să fii căpetenia noastră ca să luptăm împotriva fiilor lui Amón!”.

7. Iéfte le-a zis bătrânilor din Galaád: „Oare nu voi m-aţi urât şi m-aţi alungat din casa tatălui meu? De ce veniţi la mine acum când sunteţi în strâmtorare?”.

8. Bătrânii din Galaád i-au răspuns lui Iéfte: „Ne întoarcem la tine acum ca să mergi cu noi să lupţi împotriva fiilor lui Amón şi să devii căpetenia noastră, a tuturor celor care locuiesc în Galaád”.

9. Iéfte le-a zis bătrânilor din Galaád: „Dacă mă aduceţi înapoi ca să lupt împotriva fiilor lui Amón şi dacă Domnul îi va da înaintea mea, eu voi fi căpetenia voastră”.

10. Bătrânii din Galaád i-au zis lui Iéfte: „Domnul să fie martor între noi dacă nu vom face după cuvântul tău!”.

11. Iéfte a mers cu bătrânii din Galaád. Poporul l-a pus peste el căpetenie şi conducător. Iar Iéfte a pronunţat toate cuvintele înaintea Domnului, la Míţpa.

12. Iéfte a trimis mesageri la regele fiilor lui Amón ca să-i spună: „Ce ai cu mine că vii să faci război împotriva mea în ţara mea?”.

13. Regele fiilor lui Amón le-a răspuns mesagerilor lui Iéfte: „Pentru că Israél, când a plecat din Egipt, a luat ţara mea de la Arnón până la Iaboc şi Iordán. Dă-mi-o înapoi acum de bună voie!”.

14. Iéfte a trimis din nou mesageri la regele fiilor lui Amón

15. ca să-i spună: „Aşa vorbeşte Iéfte: «Nu Israél a luat ţara Moáb, nici ţara fiilor lui Amón.

16. Căci atunci când Israél a plecat din Egipt, a mers prin pustiu până la Marea Roşie şi a ajuns la Cádeş.

17. Israél a trimis mesageri la regele din Edóm ca să-i spună: ‹Lasă-mă, te rog, să trec prin ţara ta!›. Dar regele din Edóm [nici] n-a voit să audă. A trimis şi la regele din Moáb, dar nici el n-a vrut. Şi Israél a rămas la Cádeş.

18. Apoi a mers prin pustiu, a ocolit ţara Edóm şi ţara Moáb şi a venit la est de ţara lui Moáb; şi-au fixat tabăra dincolo de Arnón şi nu au intrat în teritoriul lui Moáb pentru că [râul] Arnón era hotarul lui Moáb.

19. Israél a trimis mesageri la Sihón, regele amoréilor, regele din Heşbón. Israél i-a zis: ‹Lasă-mă, te rog, să trec prin ţara ta până la locul meu!›.

20. Dar Sihón n-a avut încredere în Israél ca să-l lase să treacă prin ţinutul lui; şi-a adunat tot poporul, şi-a fixat tabăra la Iáhaţ şi a luptat împotriva lui Israél.

21. Domnul Dumnezeul lui Israél l-a dat pe Sihón şi tot poporul lui în mâinile lui Israél care i-a bătut. Israél a luat în stăpânire toată ţara amoréilor care locuiau în ţinutul acela.

22. A luat în stăpânire toată ţara amoréilor, de la Arnón până la Iaboc şi de la pustiu până la Iordán.

23. Acum, întrucât Domnul Dumnezeul lui Israél i-a alungat pe amoréi dinaintea poporului său, Israél, tu vrei să stăpâneşti [ţara] lor?

24. Oare nu stăpâneşti ceea ce ţi-a dat să stăpâneşti Chemóş, dumnezeul tău? Şi noi stăpânim ceea ce eliberează Domnul Dumnezeul nostru înaintea noastră.

25. Acum, eşti tu mai bun decât Bálac, fiul lui Ţipór, regele din Moáb? S-a certat el cu Israél sau a făcut el război împotriva lui?

26. Iată, Israél locuieşte de trei sute de ani la Heşbón şi în satele lui, la Aroér şi în satele lui şi în toate cetăţile care sunt pe malurile [râului] Arnón. De ce nu l-aţi luat înapoi în timpul acela?

27. Eu nu am păcătuit împotriva ta, iar tu mi-ai făcut rău că ai luptat împotriva mea. Domnul, judecătorul, să judece între fiii lui Israél şi fiii lui Amón»!”.

28. Regele fiilor lui Amón n-a ascultat cuvintele pe care i le-a transmis Iéfte.

29. Duhul Domnului a venit peste Iéfte. Iéfte a traversat [ţinutul triburilor lui] Galaád şi Manáse; a trecut la Míţpa, în Galaád; şi din Míţpa, din Galaád, a trecut la fiii lui Amón.

30. Iéfte a făcut un vot Domnului şi a zis: „Dacă îi vei da pe fiii lui Amón în mâna mea,

31. oricine va ieşi pe porţile casei mele înaintea mea când mă voi întoarce cu pace de la fiii lui Amón va fi al Domnului şi-l voi aduce ca ardere de tot”.

32. Iéfte a mers împotriva fiilor lui Amón şi Domnul i-a dat în mâna lui.

33. Le-a provocat o înfrângere grea de la Aroér până spre Minít – douăzeci de cetăţi – şi până la Ábel-Cheramím. Fiii lui Amón au fost umiliţi înaintea fiilor lui Israél.

34. Iéfte a venit acasă la Míţpa. Şi iată, fiica sa i-a ieşit în întâmpinare cu tamburine şi dansuri. Ea era singurul lui copil: nu mai avea în afară de ea nici fiu, nici fiică.

35. Când a văzut-o, şi-a rupt hainele şi a zis: „Ah, fiica mea! M-ai dărâmat! Tu eşti dintre cei care mă tulbură, pentru că mi-am deschis gura către Domnul şi n-o mai pot întoarce!”.

36. Ea i-a zis: „Tată, dacă ţi-ai deschis gura către Domnul, fă-mi şi mie conform cu ceea ce a ieşit din gura ta, după cum Domnul a făcut răzbunare împotriva duşmanilor fiilor tăi, împotriva lui Amón!”.

37. Apoi a zis tatălui ei: „Să mi se permită lucrul acesta: lasă-mă două luni să urc şi să cobor în munţi şi să-mi plâng fecioria împreună cu prietenele mele!”.

38. El i-a răspuns: „Du-te!”. Şi a lăsat-o două luni. Ea s-a dus cu prietenele ei şi şi-a plâns fecioria în munţi.

39. După cele două luni, s-a întors la tatăl ei, iar el şi-a împlinit cu ea votul pe care îl făcuse. Ea nu cunoscuse bărbat. De atunci s-a făcut în Israél obiceiul

40. ca, în fiecare an, fetele lui Israél să meargă şi să o celebreze pe fiica lui Iéfte din Galaád timp de patru zile pe an.





“Vive-se de fé, não de sonhos.” São Padre Pio de Pietrelcina