Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul), 17

1. Domnul l-a creat pe om din pământ şi iarăşi l-a făcut să se întoarcă în el.

2. Le-a dat [oamenilor] zile numărate şi un timp, le-a dat putere asupra celor care sunt pe [pământ].

3. Asemenea lui însuşi i-a îmbrăcat cu putere şi i-a făcut după chipul lui.

4. A pus teama de el în toată făptura, ca să stăpânească peste animale şi păsări.

5. Le-a dat folosirea celor cinci lucrări ale Domnului, împărţind, le-a dăruit pe a şasea – mintea – şi pe a şaptea – cuvântul – ca interpret al lucrărilor sale.

6. Le-a dat voinţă, limbă şi ochi, urechi şi inimă pentru a cugeta.

7. I-a umplut de cunoaşterea înţelegerii şi le-a arătat cele bune şi cele rele.

8. A pus teama de el în inimile lor, ca să le arate măreţia faptelor sale. Şi le-a dat să se laude cu minunile lui de-a lungul veacurilor.

9. ca să povestească măreţiile faptelor lui.

10. Vor lăuda numele său cel sfânt,

11. A pus înaintea lor cunoaşterea şi legea vieţii le-a dat-o ca moştenire, ca să ştie că sunt muritori cei care există acum.

12. A stabilit cu ei o alianţă veşnică şi le-a arătat judecăţile sale.

13. Ochii lor au văzut măreţia gloriei şi urechea lor a auzit gloria glasului său.

14. Le-a spus: „Feriţi-vă de orice nedreptate!” şi le-a dat porunci fiecăruia cu privire la aproapele său.

15. Căile lor sunt înaintea lui întotdeauna, nu vor fi ascunse de ochii lui.

16. Drumurile lor, încă din tinereţe, au fost [îndreptate] spre rele şi nu au putut, în loc de piatră, să facă inimile lor de carne.

17. La împărţirea neamurilor de pe întregul pământ, pentru fiecare neam a stabilit un conducător şi partea Domnului este Israél.

18. Fiind întâiul născut, i-a dat educaţie şi, împărţind lumina iubirii, nu l-a părăsit.

19. Toate lucrările lor sunt ca soarele înaintea lui şi ochii lui sunt neîncetat asupra căilor lor.

20. Nedreptăţile lor nu sunt ascunse de el şi toate păcatele lor sunt înaintea Domnului.

21. Dar Domnul, fiind bun şi cunoscând ce a plăsmuit, nu i-a părăsit, nu i-a abandonat, ci i-a cruţat.

22. Fapta bună a omului este ca un sigiliu cu el şi binefacerea omului o păstrează ca pupila [ochiului], împărţind fiilor săi şi fiicelor sale convertirea.

23. După acestea, se va ridica şi-i va răsplăti şi va pune pe capul lor răsplata lor.

24. Totuşi, celor care se convertesc le-a dat întoarcerea şi i-a mângâiat pe cei care au părăsit răbdarea.

25. Întoarce-te la Domnul şi părăseşte păcatele, roagă-te în faţa lui şi micşorează piedicile!

26. Revino la Cel Preaînalt şi întoarce-te de la nedreptate, căci el conduce din întuneric la lumina mântuirii şi urăşte mult ceea ce este abominábil!

27. Cine-l va lăuda pe Cel Preaînalt în locuinţa morţilor şi cine-i va aduce recunoştinţă în locul celor vii!

28. Lauda piere de la cel mort ca şi cum n-ar fi; cel viu şi sănătos îl va lăuda pe Domnul.

29. Cât de mare este milostivirea Domnului şi îndurarea [lui] faţă de cei care se întorc la el!

30. Nu se poate să fie toate în oameni, căci fiul omului nu este nemuritor!

31. Ce este mai luminos decât soarele? Dar şi acesta încetează. Carnea şi sângele reflectează la rău.

32. El cercetează puterea cerului înalt şi toţi oamenii sunt pământ şi cenuşă.