1. Tobít a terminat cuvintele de mulţumire.

2. A murit în pace la o sută doisprezece ani şi a fost înmormântat cum se cuvine la Niníve. Avea şaizeci şi doi de ani când a devenit neputincios cu ochii, iar după ce şi-a recăpătat vederea, a trăit în prosperitate şi a dat de pomană. A continuat să-l laude pe Dumnezeu şi să dea mărturie despre măreţia lui Dumnezeu.

3. Când era pe moarte, l-a chemat pe Tobía, fiul său, şi i-a poruncit, zicând: „Fiule, adu-i pe copiii tăi!

4. Fugi în Média, pentru că eu cred în cuvântul lui Dumnezeu despre Niníve, cele pe care le-a spus Nahúm – că toate vor fi şi se vor întâmpla la Atúr şi la Niníve – şi câte au spus profeţii lui Israél pe care i-a trimis Dumnezeu; toate se vor întâmpla şi nimic nu se va pierde din cuvintele lor: toate se vor împlini la timpul lor. Mai degrabă în Média va fi salvarea decât între asiriéni şi la Babilón. Căci eu ştiu şi cred că toate cele pe care le-a spus Dumnezeu se vor împlini şi vor fi. Nu se va pierde niciunul dintre cuvinte. Iar fraţii noştri care locuiesc în ţara lui Israél, toţi vor fi împrăştiaţi şi vor fi luaţi captivi din acel pământ bun. Toată ţara lui Israél va fi pustie, Samaría şi Ierusalímul vor fi un deşert, iar casa lui Dumnezeu va rămâne în tristeţe şi va fi arsă pentru o vreme.

5. Dar Dumnezeu se va îndura de ei şi-i va întoarce Dumnezeu în ţara lui Israél. Vor reconstrui templul, însă nu unul ca şi cel dintâi, până la vremea când se va împlini timpul potrivit. Iar după aceasta, se vor întoarce din captivitatea lor cu toţii şi vor construi Ierusalímul cum se cuvine, iar casa lui Dumnezeu de acolo va fi zidită aşa cum au vorbit despre ea profeţii lui Israél.

6. Toate neamurile de pe întreg pământul, toate se vor întoarce şi se vor teme cu adevărat de Dumnezeu. Toţi îi vor părăsi pe idolii lor care i-au amăgit spre minciună prin amăgirile lor şi-l vor binecuvânta pe Dumnezeul veacurilor în dreptate.

7. Toţi fiii lui Israél care vor fi mântuiţi în acele zile îşi vor aminti de Dumnezeu în adevăr, se vor aduna împreună şi vor merge la Ierusalím. Vor locui în siguranţă în veci pe pământul lui Abrahám ce le va fi dat lor. Toţi cei care îl iubesc pe Dumnezeu în adevăr se vor bucura, iar cei care vor păcătui şi vor săvârşi nelegiuire vor dispărea de pe tot pământul.

8. []

9. Acum, copiii mei, vă poruncesc: slujiţi-l pe Dumnezeu în adevăr şi faceţi ce este plăcut înaintea lui! Copiilor voştri să li se hotărască să facă dreptate şi pomană şi să-şi amintească de Dumnezeu, să binecuvânteze numele lui în orice clipă în adevăr şi cu toată puterea lor! Acum, tu, fiule, pleacă din Niníve şi nu mai rămâne aici! În ziua în care o vei îngropa pe mama ta alături de mine, chiar în ziua aceea, să nu mai poposeşti nicio noapte între hotarele ei! Căci văd multă nedreptate în ea şi multe înşelăciuni se fac într-însa şi nu le este ruşine.

10. Vezi, fiule, câte i-a făcut Nadáb lui Ahicár, care l-a crescut! Oare nu a ajuns de viu în pământ? Dumnezeu i-a răsplătit nelegiuirea sub ochii săi şi l-a adus la lumină pe Ahicár, iar pe Nadáb l-a dus în întuneric pe veci, pentru că a căutat să-l ucidă pe Ahicár. Dând de pomană, l-a scos din laţul morţii pe care i-l întinsese Nadáb, iar Nadáb a căzut în laţul morţii şi a pierit.

11. Acum, fiilor, vedeţi ce face pomana şi ce face nelegiuirea: ucide. Iată, sufletul meu se stinge!”. L-au pus pe pat şi a murit. Apoi a fost înmormântat cum se cuvine.

12. Când a murit mama lui, Tobía a îngropat-o lângă tatăl lui. Apoi au plecat el şi soţia lui în Média. S-a aşezat la Ecbatána, la Raguél, socrul său.

13. I-a îngrijit [pe socri] la bătrâneţe cum se cuvine şi i-a îngropat la Ecbatána, în Média. A moştenit casa lui Raguél şi pe cea a lui Tobít, tatăl său.

14. A murit la o sută şaptesprezece ani cu cinste.

15. A văzut şi a auzit de nimicirea [cetăţii] Niníve înainte să moară; a văzut ducerea ei în captivitate în Média pe care a făcut-o Ahíahar, regele Médiei. Şi l-a binecuvântat pe Dumnezeu pentru toate câte le-a făcut celor din Niníve şi din Atúria. S-a bucurat înainte de moarte pentru [căderea cetăţii] Niníve şi l-a binecuvântat pe Domnul Dumnezeu în vecii vecilor.





“Desapegue-se daquilo que não é de Deus e não leva a Deus”. São Padre Pio de Pietrelcina