Cartea Proverbelor, 19

1. Mai bine un necăjit care umblă în neprihănirea lui decât cel care are buze false și care este nesimţit.

2. Nici sufletul fără cunoaştere nu este bun, iar cel grăbit la picior păcătuieşte.

3. Nebunia omului îi suceşte calea şi inima lui se indignează împotriva Domnului.

4. Bogăţia adaugă mulţi prieteni, dar săracul este separat şi de prietenul său.

5. Martorul mincinos nu va fi considerat curat, iar cel care răsuflă minciuni nu va scăpa.

6. Mulţi vor să linguşească faţa celui nobil şi toţi vor să fie prieteni cu omul darnic.

7. Toţi fraţii celui necăjit îl urăsc; cu cât mai mult se îndepărtează de el prietenii lui! El îi urmăreşte prin cuvinte, dar ei nu sunt.

8. Cel care dobândeşte inimă îşi iubeşte sufletul; cine păstrează înţelegerea află bunăstare.

9. Martorul mincinos nu va fi considerat curat, iar cel care răsuflă minciuni va pieri.

10. Nu se potriveşte pentru un nesimţit luxul, cu cât mai puţin pentru un sclav să stăpânească peste conducători!

11. Omul prudent este încet la mânie şi gloria lui este să treacă peste vinovăţie.

12. Furia regelui este ca răgetul unui leu tânăr, iar favoarea lui, ca roua pe iarbă.

13. Fiul nesimţit este ruina tatălui său şi o soţie certăreaţă este ca o streaşină care picură neîncetat.

14. Casa şi averea sunt moştenire de la părinţi, dar soţia prudentă este de la Domnul.

15. Lenea face să cadă somnul adânc, iar sufletul puturos înfometează.

16. Cel care păzeşte porunca are grijă de sufletul său, dar cine dispreţuieşte căile sale va muri.

17. Cine are milă de cel sărac îl împrumută pe Domnul şi el îi va da răsplată.

18. Pedepseşte-ţi fiul cât mai este speranţă, dar nu-ţi pune la suflet să-l faci să moară!

19. Cel care se înfurie repede îşi va purta vina: dacă îl salvezi, el va face din nou.

20. Ascultă sfatul şi primeşte disciplina, ca să devii înţelept în cele din urmă ale tale.

21. Multe sunt gândurile din inima omului, dar planul Domnului, acela se împlineşte.

22. Ce se doreşte de la om este bunătatea lui; mai bine este un necăjit decât un om mincinos.

23. Teama de Domnul este spre viaţă; [omul] se odihneşte sătul şi răul nu-l va vizita.

24. Leneşul îşi uită mâna în farfurie şi nici măcar la gura lui nu şi-o mai întoarce.

25. Loveşte-l pe cel care batjocorăşte şi cel nepriceput va deveni isteţ; mustră-l pe cel priceput şi va înţelege cunoaşterea!

26. Cine-şi distruge tatăl şi-şi pune pe fugă mama este un fiu neruşinat şi de ocară.

27. Încetează, fiule, să asculţi disciplina care te îndepărtează de la cuvintele cunoaşterii!

28. Martorul de nimic îşi bate joc de judecată şi gura celor vinovaţi înghite nelegiuire.

29. Judecăţile sunt pregătite pentru cei care batjocoresc şi bătăile, pentru spatele celor nesimţiţi.