Cartea Psalmilor, 104

1. Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne Dumnezeul meu, tu eşti nemărginit de mare. Tu eşti înveşmântat în strălucire şi maiestate,

2. învăluit în lumină ca într-o haină. Tu întinzi cerurile ca pe un văl,

3. îţi aşezi pe ape lăcaşurile tale, îţi faci carul din nori, umbli pe aripile vântului;

4. tu faci din [suflările de] vânt mesageri ai tăi şi din flăcările focului slujitori ai tăi.

5. Tu ai aşezat pământul pe temeliile sale, ca să nu se clatine în veci şi pentru totdeauna.

6. Tu ai acoperit abisul ca într-o haină; şi apele stăteau până deasupra munţilor.

7. La ameninţarea ta, ele fug, la glasul tunetului tău, sunt cuprinse de groază;

8. se suie pe munţi şi se coboară în văi, spre locul pe care l-ai stabilit pentru ele.

9. Le-ai pus un hotar pe care nu-l vor trece, nici nu se vor întoarce să acopere pământul.

10. Tu faci să ţâşnească izvoarele în văi şi ele se strecoară printre munţi.

11. Ele adapă toate vieţuitoarele câmpului, asinii sălbatici setea şi-o potolesc.

12. Păsările cerului locuiesc deasupra lor şi dintre ramuri îşi înalţă glasul lor.

13. Tu faci să cadă ploaie din lăcaşurile tale peste munţi; tu saturi pământul cu rodul lucrărilor tale.

14. Tu faci să răsară iarbă pentru animale şi verdeţuri, în folosul omului, ca el să scoată hrană din pământ:

15. vinul care înveseleşte inima omului, untdelemnul care face să strălucească faţa sa şi pâinea care întăreşte inima omului.

16. Se satură copacii Domnului, cedrii Libánului, pe care el i-a plantat.

17. În ei, păsările îşi fac cuib, iar barza îşi are locuinţa în chiparoşi.

18. Munţii cei înalţi sunt pentru cerbi, iar stâncile sunt refugiu pentru iepuri.

19. El a făcut luna, ca să arate timpurile, şi soarele, care ştie unde să apună.

20. Tu aduci întunericul şi se face noapte: atunci mişună toate vieţuitoarele pădurii,

21. puii de lei rag [în căutare] de pradă şi caută hrana lor de la Dumnezeu.

22. Când răsare soarele, se întorc şi se duc la culcare în vizuini.

23. Atunci, iese omul la lucrarea lui şi la munca lui până seara.

24. Cât de numeroase sunt lucrările tale, Doamne: toate le-ai făcut cu înţelepciune! Pământul este plin de creaturile tale.

25. Iată marea întinsă şi largă: în ea mişună fiinţe fără număr, [vieţuitoare] mici şi mari;

26. pe ea plutesc corăbii, în ea este Leviatánul, pe care l-ai făcut ca să se joace în ea.

27. Toate aşteaptă de la tine ca să le dai hrană la vreme potrivită.

28. Tu le dai hrană, iar ele o adună, tu îţi deschizi mâna şi ele se satură de bunătăţi.

29. Dacă îţi ascunzi faţa, ele se înspăimântă, dacă le iei suflarea, ele îşi dau duhul şi se întorc în ţărână.

30. Tu îţi trimiţi Duhul tău şi ele vor fi create şi vei reînnoi faţa pământului.

31. Gloria Domnului să rămână în veci! Să se bucure Domnul de lucrările sale!

32. El priveşte spre pământ, şi acesta se cutremură; se atinge de munţi şi ei fumegă.

33. Voi cânta Domnului în viaţa mea, voi cânta psalmi Dumnezeului meu cât voi trăi.

34. Să ajungă cântecul meu până la el, iar eu mă voi bucura în Domnul!

35. Să piară păcătoşii de pe pământ şi cei nelegiuiţi să nu mai fie! Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul! Aleluia!