Evanghelia după sf. Luca, 24

1. (Mt 28,1-8; Mc 16,1-8; In 20,1-13) În prima zi a săptămânii, dis-de-dimineaţă, [femeile] au venit la mormânt ducând aromele pregătite.

2. Au găsit piatra de la mormânt rostogolită,

3. iar când au intrat, nu au găsit trupul Domnului Isus.

4. Pe când ele erau nedumerite de acest fapt, iată că le-au apărut doi oameni în haine strălucitoare.

5. Cuprinse de spaimă, şi-au plecat faţa spre pământ. Atunci ei le-au spus: „De ce-l căutaţi pe Cel Viu printre cei morţi?

6. Nu este aici. A înviat. Amintiţi-vă ce v-a spus pe când era încă în Galiléea:

7. «Fiul Omului trebuie să fie dat pe mâna oamenilor păcătoşi, să fie răstignit, iar a treia zi să învie»”.

8. Atunci şi-au amintit de cuvintele lui.

9. Întorcându-se de la mormânt, au vestit toate acestea celor unsprezece şi tuturor celorlalţi.

10. Erau: Maria Magdaléna, Ioana şi Maria, [mama] lui Iacób, şi altele împreună cu ele, care le-au spus acestea apostolilor.

11. Însă cuvintele acestea li s-au părut vorbe goale şi nu le-au crezut.

12. Atunci Petru, ridicându-se, a alergat la mormânt. Aplecându-se, a văzut numai giulgiurile şi a plecat mirat de ceea ce s-a întâmplat.

13. (Mc 16,12-13) Şi iată că în aceeaşi zi, doi dintre ei se duceau spre un sat al cărui nume era Emáus, care era cam la şaizeci de stádii de Ierusalím.

14. Aceştia vorbeau între ei despre toate cele întâmplate.

15. Pe când vorbeau şi se întrebau, Isus însuşi, apropiindu-se, mergea împreună cu ei.

16. Dar ochii lor erau ţinuţi să nu-l recunoască.

17. El le-a spus: „Ce înseamnă aceste cuvinte pe care le schimbaţi între voi pe drum?”. Ei s-au oprit trişti.

18. Unul dintre ei, numit Cleópa, răspunzând, i-a spus: „Numai tu eşti străin în Ierusalím şi nu ştii cele petrecute în zilele acestea?”.

19. El le-a zis: „Ce anume?”. Ei au spus: „Cele despre Isus Nazarinéanul, care era profet puternic în faptă şi cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a întregului popor.

20. Cum arhiereii şi conducătorii noştri l-au dat să fie condamnat la moarte şi l-au răstignit.

21. Noi speram că el este cel care trebuia să elibereze Israélul; dar, cu toate acestea, iată, este a treia zi de când s-au petrecut aceste lucruri!

22. Ba mai mult, unele femei dintr-ale noastre ne-au uimit. Fuseseră la mormânt dis-de-dimineaţă

23. şi, negăsind trupul lui, au venit spunând că au avut vedenii cu îngeri care spun că el este viu.

24. Unii dintre cei care sunt cu noi au mers şi ei la mormânt şi au găsit aşa cum au spus femeile, dar pe el nu l-au văzut”.

25. Atunci le-a spus: „O, nepricepuţilor şi greoi de inimă în a crede toate cele spuse de profeţi!

26. Oare nu trebuia Cristos să sufere acestea şi să intre în gloria sa?”.

27. Şi, începând de la Moise şi toţi profeţii, le-a explicat din toate Scripturile cele referitoare la el.

28. Când s-au apropiat de satul spre care mergeau, el s-a făcut că merge mai departe.

29. Dar ei l-au îndemnat insistent: „Rămâi cu noi, pentru că este seară şi ziua e de acum pe sfârşite!”. Atunci a intrat să rămână cu ei.

30. Şi pe când stătea la masă cu ei, [Isus] luând pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o şi le-a dat-o lor.

31. Atunci li s-au deschis ochii şi l-au recunoscut, dar el s-a făcut nevăzut [dinaintea] lor.

32. Iar ei spuneau unul către altul: „Oare nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne explica Scripturile?”.

33. Şi ridicându-se în acelaşi ceas, s-au întors la Ierusalím. I-au găsit adunaţi pe cei unsprezece şi pe cei care erau cu ei,

34. care le-au zis: „Domnul a înviat într-adevăr şi s-a arătat lui Símon”.

35. Iar ei le-au povestit cele de pe drum şi cum a fost recunoscut de ei la frângerea pâinii.

36. (In 20,19-23) Pe când vorbeau ei acestea, [Isus] a stat în mijlocul lor şi le-a spus: „Pace vouă!”.

37. Speriaţi şi cuprinşi de teamă, credeau că văd un duh;

38. dar el le-a spus: „De ce v-aţi tulburat şi de ce se ridică aceste gânduri în inima voastră?

39. Priviţi mâinile şi picioarele mele, căci eu sunt! Pipăiţi-mă şi vedeţi: duhul nu are carne şi oase cum mă vedeţi pe mine că am!”.

40. Şi spunând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele.

41. Însă pentru că ei, de bucurie, încă nu credeau şi se mirau, [Isus] le-a spus: „Aveţi aici ceva de mâncare?”.

42. Ei i-au dat o bucată de peşte fript.

43. Și luând-o, a mâncat-o înaintea lor.

44. Apoi [Isus] le-a spus: „Acestea sunt cuvintele pe care vi le-am spus când încă eram cu voi; că trebuie să se împlinească toate cele scrise despre mine în Legea lui Moise, în Profeţi şi în Psalmi”.

45. Atunci le-a deschis mintea ca să înţeleagă Scripturile46şi le-a spus: „Aşa este scris: Cristos [trebuia] să sufere şi să învie din morţi a treia zi

47. şi să fie predicată convertirea în numele lui spre iertarea păcatelor la toate neamurile. Începând din Ierusalím,

48. voi veţi fi martorii acestor lucruri.

49. Şi iată, eu trimit asupra voastră pe acela pe care Tatăl l-a promis, însă voi să staţi în cetate până când veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus!”.

50. (Mt 16,19-20; Fap 1,9-11) Apoi i-a scos până spre Betánia şi, ridicându-şi mâinile, i-a binecuvântat,

51. iar în timp ce îi binecuvânta, [Isus] s-a îndepărtat de ei şi a fost ridicat la cer.

52. Iar ei, adorându-l, s-au întors la Ierusalím cu bucurie mare

53. şi stăteau tot timpul în templu binecuvântându-l pe Dumnezeu.