1. (Mc 6,14-29; Lc 9,7-9) În acel timp, tetrarhul Iród a auzit despre faima lui Isus

2. şi le spunea slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul. El a înviat din morţi; de aceea puterea minunilor este în el”.

3. Căci Iród, prinzându-l pe Ioan, îl legase şi-l aruncase în închisoare din cauza Irodiádei, soţia lui Fílip, fratele său.

4. Căci Ioan îi spusese: „Nu-ţi este permis să o ai”.

5. Deşi voia să-l ucidă, se temea de mulţime, pentru că îl considera ca profet.

6. Dar, fiind ziua de naştere a lui Iród, fiica Irodiádei a dansat în mijloc şi i-a plăcut atât de mult lui Iród,

7. încât i-a promis cu jurământ că îi va da orice va cere.

8. Dar ea, convinsă de mama ei, i‑a zis: „Dă-mi aici, pe tavă, capul lui Ioan Botezătorul!”.

9. Regele s‑a întristat, dar din cauza jurământului şi a comesenilor, a poruncit să‑i fie dat

10. şi a trimis ca să-l decapiteze pe Ioan în închisoare.

11. Capul lui a fost adus pe o tavă şi dat fetei, care i l-a dus mamei sale.

12. Discipolii lui, venind, i-au luat trupul şi l-au înmormântat. Apoi au venit şi i-au spus lui Isus.

13. (Mc 6,30-44; Lc 9,10-17; In 6,1-14) Când a auzit Isus, a plecat de acolo cu barca spre un loc pustiu şi izolat; aflând, mulţimile l-au urmat pe jos din cetăţi.

14. Coborând, [Isus] a văzut o mare mulţime, i s-a făcut milă de ei şi le-a vindecat bolnavii.

15. La lăsatul serii, s-au apropiat de el discipolii, spunând: „Locul este pustiu şi ora e deja târzie. Dă drumul mulţimilor ca, mergând prin sate, să-şi cumpere de mâncare!”.

16. Dar Isus le‑a zis: „Nu-i nevoie să plece. Daţi-le voi să mănânce!”.

17. Ei însă i‑au spus: „Nu avem aici decât cinci pâini şi doi peşti”.

18. Atunci le-a zis: „Aduceţi-mi-le aici!”.

19. Poruncind mulţimilor să se aşeze pe iarbă, a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, şi-a ridicat privirea spre cer, a mulţumit, a frânt pâinile şi le-a dat discipolilor, iar discipolii, mulţimilor.

20. Au mâncat toţi şi s-au săturat, iar din ceea ce a prisosit din bucăţi, au strâns douăsprezece coşuri pline.

21. Iar cei care au mâncat erau cam cinci mii de bărbaţi, în afară de femei şi copii.

22. (Mc 6,45-52; In 6,15-21) Îndată i-a zorit pe discipoli să urce în barcă şi să meargă înaintea lui pe ţărmul [celălalt], până ce el va fi dat drumul mulţimilor.

23. După ce a dat drumul mulţimilor, s-a urcat pe munte singur, ca să se roage. Când s-a înserat, era acolo singur.

24. Barca se îndepărtase deja de uscat, la mai multe stádii, zguduită de valuri, deoarece vântul le era împotrivă.

25. Pe la straja a patra din noapte, [Isus] a venit la ei umblând pe mare.

26. Văzându‑l că merge pe mare, discipolii s-au tulburat, spunând că este o fantasmă şi, de frică, au început să strige.

27. Dar Isus le-a vorbit îndată: „Curaj! Eu sunt, nu vă temeţi!”.

28. Atunci Petru, răspunzând, i-a zis: „Doamne, dacă eşti tu, porunceşte să vin la tine pe apă!”.

29. El i-a zis: „Vino!”. Coborând din barcă, Petru a început să umble pe apă şi a venit spre Isus.

30. Dar, văzând vântul puternic, s-a înspăimântat şi, pentru că a început să se scufunde, a strigat: „Doamne, salvează-mă!”.

31. Îndată Isus a întins mâna, l-a apucat şi i-a zis: „[Om] cu puţină credinţă, de ce te-ai îndoit?”.

32. Când s-a urcat în barcă, vântul a încetat,

33. iar cei care se aflau în barcă s-au prosternat [înaintea] lui, spunând: „Cu adevărat eşti Fiul lui Dumnezeu”.

34. (Mc 6,53-56) După ce au trecut dincolo, au atins uscatul la Genezarét.

35. Când l-au recunoscut, oamenii din ţinutul acela au trimis veste în toată împrejurimea aceea şi i-au adus la el pe toţi bolnavii.

36. Îi cereau voie să-i atingă chiar şi numai ciucurii hainei şi toţi cei care o atingeau erau vindecaţi.





“Reflita no que escreve, pois o Senhor vai lhe pedir contas disso.” São Padre Pio de Pietrelcina