1. După ce Féstus a luat în stăpânire provincia lui, la trei zile a urcat de la Cezaréea la Ierusalím.

2. Arhiereii şi mai marii iudeilor s-au înfăţişat înaintea lui acuzându-l pe Paul. Şi îl rugau,

3. cerându-i un favor pentru ei, ca să-l trimită la Ierusalím. De fapt, ei pregăteau o cursă ca să-l ucidă pe drum.

4. Dar Féstus a răspuns că Paul era păzit la Cezaréea şi că el avea de gând să meargă acolo nu peste mult timp.

5. Aşadar, le-a zis: „Aceia dintre voi care au competenţă să coboare împreună cu mine şi să-l acuze dacă este ceva nepotrivit în omul [acesta]!”.

6. A rămas la ei nu mai mult de opt sau zece zile; apoi, coborând la Cezaréea, a doua zi, s-a aşezat pe tronul de judecată şi a poruncit să fie adus Paul.

7. Când a ajuns Paul, iudeii veniţi din Ierusalím l-au înconjurat, aducând împotriva lui multe acuze grave, pe care însă nu le puteau dovedi.

8. Atunci Paul a început să se apere: „Nu am păcătuit cu nimic nici împotriva Legii iudeilor, nici împotriva templului şi nici împotriva Cezárului”.

9. Féstus, voind să le facă plăcere iudeilor, i-a răspuns lui Paul: „Vrei să urci la Ierusalím şi să fii judecat acolo, în prezenţa mea?”.

10. Dar Paul i-a zis: „Eu stau înaintea tribunalului Cezárului. În faţa lui trebuie să fiu judecat! Pe iudei nu i-am nedreptăţit cu nimic, aşa cum ştii tu foarte bine.

11. Dacă totuşi am făcut vreo nedreptate sau vreo faptă care să merite moartea, nu mă dau înapoi de la moarte. Dar dacă nimic din cele de care mă acuză aceştia [nu este adevărat], nimeni nu mă poate da pe mâna lor. Fac apel la Cézar”.

12. Atunci Féstus, după ce s-a sfătuit cu consiliul, a răspuns: „Ai făcut apel la Cézar, la Cézar vei merge!”.

13. După ce au trecut câteva zile, regele Agrípa şi Bereníce au coborât la Cezaréea ca să-l salute pe Féstus.

14. Întrucât au rămas acolo mai multe zile, Féstus i-a vorbit regelui despre cazul lui Paul, zicând: „Se află aici un bărbat lăsat în închisoare de Félix.

15. Pe când eram la Ierusalím, s-au înfăţişat arhiereii şi bătrânii iudeilor cerând condamnarea lui.

16. Acestora le-am răspuns că nu este obiceiul la románi să predea un om acuzat mai înainte de a fi fost pus faţă în faţă cu acuzatorii săi şi înainte de a i se fi dat posibilitatea să se apere de învinuire.

17. Deci s-au adunat aici, iar eu a doua zi, fără întârziere, m-am aşezat pe tronul [de judecată] şi am poruncit să fie adus omul.

18. Acuzatorii care erau de faţă nu au adus împotriva lui nicio învinuire de vreunul dintre relele pe care le bănuiam eu.

19. Aveau cu el nişte neînţelegeri cu privire la religia lor şi cu privire la un oarecare Isus mort, dar Paul pretindea că acesta este viu.

20. Fiind eu nedumerit, am spus dacă nu ar vrea să meargă la Ierusalím şi să fie judecat acolo despre acestea.

21. Dar, pentru că Paul a făcut apel, [voind] să fie păzit până la decizia maiestăţii sale, am poruncit ca el să fie păzit până când îl voi trimite la Cézar”.

22. Atunci Agrípa i-a spus lui Féstus: „Aş vrea şi eu să-l ascult pe omul acesta”. El i-a zis: „Mâine îl vei auzi”.

23. Aşadar, în ziua următoare, Agrípa şi Bereníce au venit cu mare alai şi au intrat în sala de audienţe, împreună cu tribunul şi cu oamenii cei mai de vază ai cetăţii. Féstus a poruncit să fie adus Paul.

24. Apoi Féstus a zis: „Rege Agrípa şi voi toţi care sunteţi aici împreună cu noi, priviţi-l pe acesta pentru care toată mulţimea iudeilor, atât la Ierusalím, cât şi aici, m-a asaltat strigând că el nu mai trebuie să trăiască.

25. Dar eu am constatat că el nu a făcut nimic care să merite moartea, însă pentru că el a făcut apel la maiestatea sa, am judecat să-l trimit.

26. Nu am nimic sigur de scris stăpânului despre el. De aceea l-am adus înaintea ta, rege Agrípa, pentru ca, după acest interogatoriu, să am ce scrie,

27. căci mi se pare absurd să trimit un deţinut fără a arăta care sunt învinuirile care sunt indicate”.




Livraria Católica

Conheça esses e outros livros em nossa livraria.




“Façamos o bem, enquanto temos tempo à nossa disposição. Assim, daremos glória ao nosso Pai celeste, santificaremos nós mesmos e daremos bom exemplo aos outros.” São Padre Pio de Pietrelcina