Scrisoarea către Evrei, 8

1. Punctul de căpătâi din cele spuse este că avem un astfel de mare preot, care s-a aşezat de-a dreapta tronului maiestăţii în ceruri,

2. slujitor al sanctuarului şi al cortului adevărat, pe care Domnul l-a ridicat, şi nu un om.

3. Căci orice mare preot este stabilit să aducă daruri şi jertfe. De aceea, este necesar să aibă şi el ceva ca să ofere.

4. Dacă ar fi pe pământ, n-ar fi preot, pentru că aici este deja cine să ofere daruri conform Legii.

5. Aceştia aduc cult unei imagini şi umbre a celor cereşti, după cum i-a fost revelat lui Moise când urma să ridice cortul: „Vezi – i-a zis – să faci toate după modelul care ţi-a fost arătat pe munte!”.

6. Acum însă el a primit o slujire cu atât mai deosebită, cu cât mai înaltă este alianţa al cărei mijlocitor este el, deoarece aceasta este întemeiată pe promisiuni mai bune.

7. Deci, dacă cea dintâi ar fi fost fără cusur, nu s-ar fi căutat loc pentru a doua,

8. căci, mustrându-i, le zice: „Iată, vin zile, spune Domnul, când voi încheia cu casa lui Israél şi cu casa lui Iúda o alianţă nouă, nu ca alianţa pe care am făcut-o cu părinţii lor

9. în ziua în care i-am luat de mână ca să-i scot din ţara Egiptului. Deoarece ei nu au rămas credincioşi alianţei mele, i-am părăsit şi eu, spune Domnul.

10. Aceasta este alianţa pe care o voi încheia cu casa lui Israél după zilele acelea, spune Domnul: voi pune legile mele în mintea lor şi le voi scrie în inima lor. Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul meu.

11. Şi nu va trebui să înveţe nimeni pe aproapele său şi nici pe fratele său, spunând: „Cunoaşte-l pe Domnul!”, pentru că toţi mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare dintre ei.

12. Voi fi îndurător faţă de nedreptăţile lor şi nu-mi voi mai aminti de păcatele lor”.

13. Întrucât spune „o nouă” alianţă, prima a devenit învechită. Iar ceea ce este învechit şi îmbătrânit este gata să dispară.