1. Vă fac cunoscută, fraţilor, evanghelia pe care v-am vestit-o, pe care voi aţi primit-o şi în care aţi rămas,

2. prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa cum v-am vestit-o eu, altfel, în zadar aţi crezut.

3. Căci v-am transmis, în primul rând, ceea ce am primit şi eu: Cristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi,

4. a fost înmormântat şi a înviat a treia zi, după Scripturi.

5. Şi i s-a arătat lui Chéfa, apoi celor doisprezece,

6. după aceea s-a arătat la peste cinci sute de fraţi dintr-o dată, dintre care cei mai mulţi au rămas până acum, iar unii dintre ei au murit.

7. După aceea, i s-a arătat lui Iacób şi apoi tuturor apostolilor.

8. Ultimului dintre toţi, ca unui născut înainte de vreme, mi s-a arătat şi mie,

9. căci eu sunt ultimul dintre apostoli, care nu sunt vrednic să mă numesc apostol, pentru că am persecutat Biserica lui Dumnezeu.

10. Însă prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt, iar harul lui pentru mine nu a devenit zadarnic; dimpotrivă, am trudit mai mult decât ei toţi, nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este în mine.

11. Aşadar, atât eu, cât şi ei, noi predicăm astfel, iar voi astfel aţi crezut.

12. Iar dacă se vesteşte că Cristos a înviat din morţi, cum spun unii dintre voi că nu există înviere din morţi?

13. Iar dacă nu există înviere din morţi, nici Cristos nu a înviat.

14. Însă dacă Cristos nu a înviat, zadarnică este predica noastră şi zadarnică este credinţa voastră.

15. Iar noi suntem găsiţi martori falşi ai lui Dumnezeu pentru că dăm mărturie împotriva lui Dumnezeu, [spunând] că l-a înviat pe Cristos, pe care nu l-a înviat, de vreme ce morţii nu învie.

16. Căci dacă morţii nu învie, nici Cristos nu a înviat,

17. iar dacă Cristos nu a înviat, credinţa voastră este zadarnică şi voi sunteţi încă în păcatele voastre,

18. iar cei care au adormit în Cristos au pierit.

19. Şi dacă ne-am pus speranţa în Cristos numai în viaţa aceasta, suntem cei mai [vrednici] de milă dintre toţi oamenii.

20. Dar acum, Cristos a înviat din morţi, fiind începutul [învierii] celor adormiţi.

21. Căci de vreme ce printr-un om [a venit] moartea, tot printr-un om [vine] şi învierea din morţi.

22. Şi după cum toţi mor în Adám, tot la fel, în Cristos, toţi vor fi readuşi la viaţă.

23. Dar fiecare la rândul lui: cel dintâi Cristos, după aceea cei care sunt ai lui Cristos, la venirea lui,

24. apoi [va fi] sfârşitul, când el va încredinţa împărăţia lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpânire şi putere.

25. Căci el trebuie să domnească până când va pune toţi duşmanii sub picioarele lui.

26. Ultimul duşman care va fi nimicit este moartea.

27. De fapt, „toate le–a supus sub picioarele lui”. Însă când spune că „toate le-a supus”, este evident că în afară de cel care i-a supus lui toate.

28. Iar când toate îi vor fi supuse, atunci şi el, Fiul, se va supune celui care i-a supus lui toate, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi.

29. Şi apoi ce vor face cei care sunt botezaţi pentru cei morţi? Dacă într-adevăr morţii nu învie, de ce se mai botează pentru ei?

30. Iar noi de ce să riscăm la orice oră?

31. În fiecare zi eu sunt în pericol de moarte, fraţilor, o jur pe mândria mea care sunteţi voi, pe care o am în Cristos Isus, Domnul nostru.

32. Dacă numai din [motive] umane m-am luptat împotriva fiarelor în Éfes, la ce-mi foloseşte? Atunci, dacă morţii nu învie, „să mâncăm şi să bem căci mâine vom muri!”.

33. Nu vă înşelaţi: „Tovărăşiile rele strică bunele moravuri”.

34. Veniţi-vă cu adevărat în fire şi nu păcătuiţi, pentru că sunt unii care nu au cunoaşterea lui Dumnezeu: o spun spre umilirea voastră! Calităţile trupului înviat şi situaţia celor care vor trăi la parusie

35. Însă, va spune cineva: „Cum învie morţii? Cu ce trup vor veni?”

36. Nebunule! Ceea ce semeni tu nu prinde viaţă dacă mai întâi nu moare.

37. Şi ceea ce tu semeni, nu semeni trupul care va fi, ci doar un simplu grăunte, poate de grâu sau de altă plantă;

38. însă Dumnezeu îi dă trup după cum vrea şi fiecăreia dintre seminţe îi dă trupul propriu.

39. Nu orice trup este acelaşi trup, ci unul este [trupul] oamenilor, altul este trupul animalelor, altul este trupul păsărilor şi altul, al peştilor.

40. Există şi trupuri cereşti şi trupuri pământeşti, însă alta este gloria celor cereşti şi alta a celor pământeşti.

41. Una este strălucirea soarelui, alta este strălucirea lunii şi alta este strălucirea stelelor, căci o stea diferă de altă stea în strălucire.

42. Tot la fel este şi învierea morţilor: se seamănă în putrezire şi se învie în neputrezire;

43. se seamănă în necinste şi se învie în glorie; se seamănă în slăbiciune şi se învie în putere;

44. se seamănă un trup fizic şi învie un trup spiritual, căci dacă există un trup fizic, există şi unul spiritual.

45. Aşa şi este scris: „primul om, Adám, a fost făcut cu suflet viu”, cel din urmă Adám, cu Duhul dătător de viaţă.

46. Dar nu cel spiritual [apare] mai întâi, ci cel firesc, apoi cel spiritual.

47. Primul om este făcut din pământ: este pământesc; al doilea om este din cer.

48. Cum este cel pământesc, la fel sunt şi cei pământeşti, şi cum este cel ceresc, la fel sunt şi cei cereşti.

49. Şi după cum am purtat chipul celui pământesc, vom purta şi chipul celui ceresc.

50. Fraţilor, eu spun aceasta: carnea şi sângele nu pot moşteni împărăţia lui Dumnezeu, nici putrezirea nu va moşteni neputrezirea.

51. Iată, vă spun o taină: nu toţi vom muri, însă toţi vom fi schimbaţi.

52. Într-o clipă, într-o clipire din ochi, la sunetul trâmbiţei de apoi, căci va suna trâmbiţa şi morţii vor învia neputreziţi, iar noi vom fi schimbaţi.

53. Căci această [fiinţă] supusă putrezirii trebuie să se îmbrace în neputrezire şi această [fiinţă] muritoare trebuie să se îmbrace în nemurire.

54. Dar când [fiinţa] aceasta supusă putrezirii se va îmbrăca în neputrezire şi [fiinţa] aceasta muritoare se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul scris: „Moartea a fost înghiţită de victorie.

55. Unde este, moarte, victoria ta? Unde este, moarte, ghimpele tău?”.

56. Ghimpele morţii este păcatul, iar puterea păcatului este Legea.

57. Însă, mulţumire fie lui Dumnezeu care ne dă victoria prin Domnul nostru Isus Cristos.

58. Aşa încât, fraţii mei iubiţi, fiţi tari, neclintiţi; prisosind totdeauna în lucrarea Domnului, ştiind că munca voastră nu este zadarnică în Domnul!





“O sábio elogia a mulher forte dizendo: os seu dedos manejaram o fuso. A roca é o alvo dos seus desejos. Fie, portanto, cada dia um pouco. Puxe fio a fio até a execução e, infalivelmente, você chegará ao fim. Mas não tenha pressa, pois senão você poderá misturar o fio com os nós e embaraçar tudo.” São Padre Pio de Pietrelcina