Encontrados 55 resultados para: Mardohéu
Mardohéu a scris aceste lucruri şi a trimis scrisori tuturor iudeilor din toate provinciile regelui Artaxérxes, cele apropiate şi cele îndepărtate, (Cartea Estérei 10, 20)
Iudeii au acceptat să facă ceea ce începuseră şi ceea ce le-a scris Mardohéu. (Cartea Estérei 10, 23)
Regina Estéra, fiica lui Abiháil, şi Mardohéu, iudeul, au scris cu toată autoritatea pentru a întări această a doua scrisoare despre Purím. (Cartea Estérei 10, 29)
ca să stabilească aceste zile de Purím la timpul lor hotărât, după cum a stabilit Mardohéu, iudeul, şi regina Estéra, după cum le-au hotărât pentru ei înşişi şi pentru descendenţa lor cu ocazia posturilor şi a strigătului lor. (Cartea Estérei 10, 31)
Toate faptele puterii şi vitejiei lui şi istorisirea măreţiei lui Mardohéu la care l-a ridicat regele, nu sunt, oare, ele scrise în Cartea Cronicilor Regilor Médiei şi ai Pérsiei? (Cartea Estérei 11, 2)
Căci Mardohéu, iudeul, era primul după regele Artaxérxes. Era mare printre iudei şi plăcut de mulţi fraţi ai săi, căci a căutat binele poporului său şi a vorbit de pace întregii sale descendenţe. (3a) Mardohéu a zis: „De la Domnul s-au întâmplat acestea! (3b) Îmi amintesc de visul pe care l-am avut despre aceste lucruri şi peste niciunul dintre ele nu s-a trecut: (3c) izvorul cel mic care a devenit fluviu, lumina care era, soarele şi apa multă; Estéra este fluviul pe care a luat-o în căsătorie regele şi a făcut-o regină. (3d) Cei doi balauri sunt eu şi Amán. (3e) Popoarele sunt cele care s-au adunat ca să distrugă numele iudeilor. (3f) Poporul meu, acesta este Israélul, cei care au strigat către Dumnezeu şi au fost mântuiţi; Domnul l-a mântuit pe poporul său şi ne-a eliberat Domnul de toate aceste rele; Dumnezeu a făcut semne şi minuni mari care nu au mai fost între toate popoarele. (3g) De aceea a făcut două zaruri: unul pentru poporul lui Dumnezeu şi unul pentru toate popoarele. (3h) Aceste două zaruri au fost aruncate la ceasul, la timpul hotărât şi în ziua judecăţii înaintea lui Dumnezeu şi înaintea tuturor popoarelor. (3i) Dumnezeu şi-a amintit de poporul său şi a făcut dreptate pentru moştenirea sa. (3k) Vor fi [celebrate] aceste zile în luna Adár, în zilele a paisprezecea şi a cincisprezecea ale acestei luni cu adunare, cu bucurie şi veselie înaintea lui Dumnezeu, în fiecare generaţie, pentru totdeauna, în poporul său, Israél”. (3l) În anul al patrulea al domniei lui Ptoleméu şi al Cleopátrei, Dositéu, care spunea că este preot şi levít, şi Ptoleméu, fiul său, au adus scrisoarea deschisă despre Purím afirmând că este tradusă de Lisimáh, fiul lui Ptoleméu, dintre [cei care locuiau] în Ierusalím. (Cartea Estérei 11, 3)
Toţi au stabilit, prin vot comun, să nu lase neînsemnată această zi, ci să o sărbătorească în a treisprezecea zi din luna a douăsprezecea – aceasta se numeşte Adár în limba siriacă – în ajunul zilei lui Mardohéu. (Cartea a doua a Macabéilor 15, 36)