Encontrados 56 resultados para: Veselie
Când ei veneau, la întoarcerea lui Davíd, după ce îl omorâse pe filistean, femeile au ieşit din toate cetăţile lui Israél în întâmpinarea lui Saul, regele, cântând şi dansând, cu tamburine, cu veselie şi cu instrumente cu trei coarde. (Cartea întâi a lui Samuél 18, 6)
Tot poporul a mers să mănânce şi să bea şi să trimită porţii. Au făcut veselie mare pentru că au înţeles cuvintele care li se făcuseră cunoscute. (Cartea lui Nehemía 8, 12)
Porţile Ierusalímului vor intona cântări de veselie şi toate casele lui vor spune: «Aleluia! Binecuvântat să fie Dumnezeul lui Israél!». Şi cei binecuvântaţi vor binecuvânta numele cel sfânt în veac şi pururi!”. (Cartea lui Tobía 13, 18)
Postea în toate zilele văduviei ei, în afară de ajun şi [ziua] de sabát, în ajun şi [ziua] de lună nouă, în sărbători şi când era veselie pentru casa lui Israél. (Cartea Iudítei 8, 6)
Mardohéu a plecat şi a făcut conform cu tot ceea ce i-a poruncit Estéra. (17a) El s-a rugat Domnului, amintind toate faptele Domnului şi spunând: (17b) „Doamne, Doamne, regele tuturor, tu care stăpâneşti peste toate, în puterea ta sunt toate şi nu este nimeni care să se împotrivească ţie când vrei să îl eliberezi pe Israél! (17c) Tu ai făcut cerul şi pământul şi toate lucrurile minunate care sunt sub cer; tu eşti stăpânul tuturor şi nu este nimeni să ţi se împotrivească ţie, Doamne. (17d) Tu pe toate le cunoşti şi le ştii, Doamne, că nu din mândrie, nici din trufie, nici din dorinţă de glorie am făcut aceasta, că nu m-am plecat înaintea arogantului Amán. Căci mi-ar fi plăcut să-i sărut tălpile picioarelor pentru eliberarea lui Israél. (17e) Dar am făcut aceasta ca să nu pun gloria omului deasupra gloriei lui Dumnezeu şi să nu mă plec înaintea nimănui în afară de tine, Domnul meu, şi nu fac aceasta din trufie. (17f) Acum, Doamne Dumnezeule, regele şi Dumnezeul lui Abrahám, cruţă-l pe poporul tău! Căci [duşmanii] privesc la noi ca să ne distrugă şi să nimicească moştenirea ta de la început. (17g) Nu dispreţui partea ta pe care ai eliberat-o pentru tine din Egipt! (17h) Ascultă rugăciunea mea şi iartă moştenirii tale; schimbă plânsul nostru în veselie pentru ca, fiind în viaţă, să lăudăm numele tău, Doamne, şi nu închide gura celor care te laudă!”. (17i) Tot Israélul a strigat din [toată] puterea lui pentru că moartea lor le era înaintea ochilor. (17k) Şi regina Estéra şi-a căutat scăparea la Domnul, fiind cuprinsă de agonia morţii. Şi-a scos hainele ei de cinste, şi-a îmbrăcat haine de strâmtorare şi plâns, iar în locul miresmelor de măreţie şi-a presărat cenuşă şi gunoi, trupul şi l-a umilit foarte mult, iar orice loc al bucuriei l-a umplut cu şuviţe din părul ei şi l-a rugat pe Domnul Dumnezeul lui Israél, zicând: (17l) Domnul meu şi regele nostru, tu eşti unic; Ajută-mă pe mine, care sunt singură şi nu am pe nimeni să mă ajute în afară de tine! Căci pericolul meu este lângă mine. (17m) Am auzit de când m-am născut în tribul părinţilor mei că tu, Doamne, l-ai luat pe Israél dintre toate popoarele şi pe părinţii noştri, dintre toţi strămoşii lor, spre moştenire veşnică, şi le-ai făcut tot ceea ce le-ai spus. (17n) Noi am păcătuit înaintea ta şi ne-ai dat în mâinile duşmanilor noştri, pentru că i-am cinstit pe zeii lor: tu eşti drept, Doamne! (17o) Ei nu se mulţumesc cu amărăciunea sclaviei noastre, ci şi-au pus mâinile peste mâinile idolilor lor, ca să facă să piară hotărârea gurii tale, să nimicească moştenirea ta şi să închidă gura celor care te laudă şi să distrugă gloria ta şi a altarului tău; (17p) să deschidă gura popoarelor spre lauda celor deşarte şi un rege muritor să fie admirat în veci. (17q) Nu da, Doamne, sceptrul tău celor care nu sunt, ca să nu râdă de căderea noastră; întoarce planul lor împotriva lor şi fă-l de ruşine pe cel care ne-a dominat! (17r) Aminteşte-ţi, Doamne, fă-te cunoscut în timpul suferinţei noastre şi dă-mi curaj, rege al dumnezeilor şi stăpân al tuturor puterilor! (17s) Pune cuvânt potrivit în gura mea înaintea [acestui] leu şi schimbă inima lui spre ură faţă de prigonitorul nostru, spre pieirea lui şi a celor de aceeaşi gândire cu el! (17t) Pe noi scapă-ne din mâna lui şi ajută-mă pe mine, care sunt singură şi nu am pe nimeni în afară de tine, Doamne! (17u) Tu le cunoşti pe toate şi ştii că am urât cinstea celor nelegiuiţi şi că mi-e scârbă de patul celor necircumcişi şi al tuturor străinilor. (17w) Tu cunoşti necazul meu, că mi-e scârbă de semnul măreţiei mele care este pe capul meu în zilele când trebuie să apar; îl detest ca pe o zdreanţă de fiecare lună şi nu-l port în zilele liniştii mele. (17x) Slujitoarea ta nu a mâncat la masa lui Amán, nici nu am cinstit ospăţul regelui şi nici nu am băut vinul libaţiilor. (17y) Slujitoarea ta nu s-a bucurat, din ziua înălţării mele până acum, decât în tine, Doamne, Dumnezeul lui Abrahám. (17z) Dumnezeule, care eşti puternic peste toate, ascultă vocea celor fără de speranţă! Scapă-ne din mâna celor care ne fac rău şi eliberează-mă pe mine din teama mea! (Cartea Estérei 5, 17)
Pentru iudei era lumină, bucurie, veselie şi onoare. (Cartea Estérei 9, 16)
În fiecare provincie şi în fiecare cetate, în locul unde ajungea cuvântul regelui şi decretul său era bucurie şi veselie între iudei, ospăţ şi zi bună. Mulţi dintre popoarele ţării au devenit iudei pentru că frica de iudei căzuse peste ei. (Cartea Estérei 9, 17)
Căci Mardohéu, iudeul, era primul după regele Artaxérxes. Era mare printre iudei şi plăcut de mulţi fraţi ai săi, căci a căutat binele poporului său şi a vorbit de pace întregii sale descendenţe. (3a) Mardohéu a zis: „De la Domnul s-au întâmplat acestea! (3b) Îmi amintesc de visul pe care l-am avut despre aceste lucruri şi peste niciunul dintre ele nu s-a trecut: (3c) izvorul cel mic care a devenit fluviu, lumina care era, soarele şi apa multă; Estéra este fluviul pe care a luat-o în căsătorie regele şi a făcut-o regină. (3d) Cei doi balauri sunt eu şi Amán. (3e) Popoarele sunt cele care s-au adunat ca să distrugă numele iudeilor. (3f) Poporul meu, acesta este Israélul, cei care au strigat către Dumnezeu şi au fost mântuiţi; Domnul l-a mântuit pe poporul său şi ne-a eliberat Domnul de toate aceste rele; Dumnezeu a făcut semne şi minuni mari care nu au mai fost între toate popoarele. (3g) De aceea a făcut două zaruri: unul pentru poporul lui Dumnezeu şi unul pentru toate popoarele. (3h) Aceste două zaruri au fost aruncate la ceasul, la timpul hotărât şi în ziua judecăţii înaintea lui Dumnezeu şi înaintea tuturor popoarelor. (3i) Dumnezeu şi-a amintit de poporul său şi a făcut dreptate pentru moştenirea sa. (3k) Vor fi [celebrate] aceste zile în luna Adár, în zilele a paisprezecea şi a cincisprezecea ale acestei luni cu adunare, cu bucurie şi veselie înaintea lui Dumnezeu, în fiecare generaţie, pentru totdeauna, în poporul său, Israél”. (3l) În anul al patrulea al domniei lui Ptoleméu şi al Cleopátrei, Dositéu, care spunea că este preot şi levít, şi Ptoleméu, fiul său, au adus scrisoarea deschisă despre Purím afirmând că este tradusă de Lisimáh, fiul lui Ptoleméu, dintre [cei care locuiau] în Ierusalím. (Cartea Estérei 11, 3)
Aripa struţului bate cu veselie, dar ea este cu pene şi puf de barză. (Cartea lui Iob 39, 13)
Mă voi bucura şi voi tresălta de veselie în tine, voi cânta numele tău, [Dumnezeule] Preaînalt. (Cartea Psalmilor 9, 3)
Domnul este tăria şi scutul meu, în el şi-a pus încrederea inima mea. El m-a ajutat, şi de aceea inima îmi este [plină] de veselie şi îl laud prin cântările mele. (Cartea Psalmilor 28, 7)
Cântaţi-i o cântare nouă, cântaţi cu măiestrie şi cu strigăte de veselie! (Cartea Psalmilor 33, 3)