Encontrados 9 resultados para: vrednică

• Dar el, socotind cu nobilă înţelepciune, vrednică de vârsta sa şi de autoritatea pe care i-o dădea bătrâneţea, de strălucita sa cărunteţe şi de purtarea sa frumoasă încă din copilărie, dar mai ales de legea sfântă dată de Dumnezeu, a răspuns pe faţă că pot să-l trimită imediat în locuința morţilor: (Cartea a doua a Macabéilor 6, 23)

• Mama a fost deosebit de minunată şi vrednică de o amintire frumoasă pentru că, văzând cum mor cei şapte fii ai ei într-o singură clipă, îndura aceasta cu tărie datorită speranţei pe care o avea în Domnul. (Cartea a doua a Macabéilor 7, 20)

• Dar cei care nu se vor lăsa dojeniţi prin mustrările blândeţii vor încerca judecata vrednică de Dumnezeu. (Cartea Înţelepciunii 12, 26)

• Îi presa necesitatea vrednică de un astfel de sfârşit şi i-a aruncat într-o uitare a celor întâmplate, ca să împlinească pedeapsa care rămânea pentru chinurile [lor]. (Cartea Înţelepciunii 19, 4)

• Care seminţie este [vrednică] de cinste? Seminţia omului. Care seminţie este [vrednică] de cinste? Cei care se tem de Domnul. Care seminţie nu este [vrednică] de cinste? Seminţia omului. Care seminţie nu este [vrednică] de cinste? Cei care încalcă poruncile. (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 10, 19)

• Buzele [oamenilor] îl vor lăuda pe cel generos cu pâinea şi mărturia frumuseţii sale este [vrednică] de crezare. (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 31, 23)

• Şi, dacă acea casă este vrednică, pacea voastră să vină asupra ei; însă dacă nu este vrednică, pacea voastră să se întoarcă la voi! (Evanghelia după sf. Matei 10, 13)

• Şi chiar dacă judec, judecata mea este vrednică de crezare, pentru că nu sunt numai eu, ci eu şi Tatăl care m-a trimis. (Evanghelia după sf. Ioan 8, 16)

• Ei, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit prin pustiuri şi munţi, prin peşteri şi râpe ale pământului. (Scrisoarea către Evrei 11, 38)