Apocalipsul sf. apostol Ioan, 6

1. Şi am văzut când Mielul a desfăcut primul dintre cele şapte sigilii şi am auzit-o pe una dintre cele patru fiinţe spunând cu o voce ca de tunet: „Vino!”.

2. Şi am văzut şi, iată, un cal alb, iar cel care şedea pe el avea un arc! I s-a dat o coroană şi a pornit învingător ca să învingă.

3. Când a desfăcut cel de-al doilea sigiliu, am auzit-o pe cea de-a doua fiinţă spunând: „Vino!”.

4. Atunci a ieşit un alt cal [roşu] ca focul, iar celui care şedea pe el i s-a dat [puterea] să ia pacea de pe pământ, aşa încât [oamenii] să se înjunghie unii pe alţii, şi i s-a dat o sabie mare.

5. Când a desfăcut cel de-al treilea sigiliu, am auzit-o pe cea de-a treia fiinţă, spunând: „Vino!”. Şi am văzut şi, iată, un cal negru, iar cel care şedea pe el avea în mâna lui o balanţă!

6. În mijlocul celor patru fiinţe am auzit un glas care zicea: „O măsură de grâu pentru un dinár, trei măsuri de orz pentru un dinár, dar de untdelemn şi de vin să nu te atingi!”.

7. Când a desfăcut cel de-al patrulea sigiliu, am auzit glasul celei de-a patra fiinţe spunând: „Vino!”.

8. Şi am văzut şi, iată, un cal verde! Iar cel care şedea deasupra lui se numea „Moarte” şi infernul venea pe urmele lui. Li s-a dat putere peste o pătrime din pământ, ca să ucidă cu sabia, cu foametea şi cu moartea şi prin fiarele pământului.

9. Când a desfăcut cel de-al cincilea sigiliu, am văzut sub altar sufletele celor care au fost înjunghiaţi pentru cuvântul lui Dumnezeu şi pentru mărturia pe care o dăduseră,

10. şi au strigat cu glas puternic: „Până când, Stăpâne, tu care eşti sfânt şi vrednic de crezare, nu vei face dreptate şi nu vei răzbuna sângele nostru asupra locuitorilor pământului?”.

11. Şi i s-a dat fiecăruia dintre ei o haină albă şi li s-a spus să se odihnească încă pentru puţin timp, până când se va completa numărul celor care sunt slujitori împreună cu ei şi al fraţilor lor care vor fi ucişi ca şi ei.

12. Când a desfăcut cel de-al şaselea sigiliu, am văzut: s-a făcut un mare cutremur şi soarele s-a făcut negru ca un sac din păr, iar luna întreagă a devenit ca sângele.

13. Stelele cerului au căzut pe pământ aşa cum un smochin îşi aruncă smochinele verzi când este scuturat de un vânt puternic.

14. Cerul a fost îndepărtat aşa cum se strânge sulul cărţii şi a fost mişcat de la locul lui orice munte şi insulă.

15. Regii pământului, cei mari şi comandanţii oştirilor, cei bogaţi şi cei puternici, orice sclav şi orice om liber s-au ascuns în peşteri şi printre stâncile munţilor,

16. spunând munţilor şi stâncilor: „Cădeţi peste noi şi ascundeţi-ne de faţa celui care şade pe tron şi de mânia Mielului,

17. pentru că a venit ziua cea mare a mâniei lor! Şi cine poate sta [în picioare]?”.