Cartea Înţelepciunii, 2

1. Spun în ei înşişi cei care nu gândesc drept: „Scurtă şi tristă este viaţa noastră, remediul nu este în sfârşitul omului şi nu se cunoaşte cineva care să se fi întors din locuinţa morţilor.

2. Căci din întâmplare suntem şi după aceasta vom fi ca şi cum nu am fi fost. Căci fum este suflarea din nările noastre şi cuvântul, o scânteie în palpitaţia inimii noastre.

3. Când se stinge, trupul devine cenuşă de aruncat, iar duhul se împrăştie ca aerul uşor.

4. Numele nostru va fi uitat cu timpul şi nimeni nu-şi va mai aminti de lucrările noastre. Viaţa noastră va trece ca urma norului şi ca negura care se împrăştie împinsă de razele soarelui şi îndepărtată de căldura lui.

5. Umbră care trece este timpul nostru, sfârşitul nostru este fără întoarcere, căci este sigilat şi nimeni nu s-a întors.

6. Veniţi să ne bucurăm de cele ce sunt bune şi să ne folosim de creaţie ca în tinereţe, cu avânt!

7. Să ne umplem de vin preţios şi de mir şi să nu lăsăm să treacă pe lângă noi floarea de primăvară!

8. Să ne încoronăm cu boboci de trandafir înainte ca ei să se ofilească!

9. Nimeni dintre noi să nu lipsească de la petrecerile noastre, peste tot să lăsăm semne ale veseliei noastre, căci aceasta este partea noastră şi aceasta este moştenirea noastră!

10. Să-l oprimăm pe dreptul sărac, să n-o cruţăm pe văduvă şi să nu respectăm cărunteţea îndelungată a celui bătrân!

11. Puterea noastră să fie legea dreptăţii, pentru că cel slab se arată nefolositor.

12. Să-l pândim pe cel drept, căci ne deranjează, stă împotriva faptelor noastre, ne reproşează păcate împotriva legii şi ne acuză de păcate împotriva disciplinei noastre!

13. Se prezintă că are cunoaşterea lui Dumnezeu şi se numeşte pe sine fiu al Domnului.

14. A devenit pentru noi reproş al gândurilor noastre şi ne este greu şi numai să-l vedem.

15. Viaţa lui nu este asemănătoare cu a celorlalţi şi căile lui sunt diferite.

16. Suntem consideraţi de el nelegitimi, se ţine departe de căile noastre ca de necircumcizie, declară fericit sfârşitul celor drepţi şi se laudă [că-l are] pe Dumnezeu drept tată.

17. Să vedem dacă sunt adevărate cuvintele lui şi să încercăm ce va fi la sfârşitul lui!

18. Căci dacă cel drept este fiul lui Dumnezeu, el îi va veni în ajutor şi-l va salva din mâna celor care-i stau împotrivă.

19. Să-l testăm prin jignire şi chin, ca să cunoaştem blândeţea lui şi să ne dăm seama de răbdarea lui!

20. Să-l condamnăm la o moarte ruşinoasă, căci, după cuvintele sale, el va fi supravegheat [de Domnul].

21. Acestea le gândesc ei, dar se înşală: răutatea lor i-a orbit.

22. Ei nu cunosc tainele lui Dumnezeu, nu speră la răsplata sfinţeniei şi nici nu stimează recompensa sufletelor neprihănite.

23. Dumnezeu l-a creat pe om pentru nestricăciune şi l-a făcut chip al eternităţii proprii.

24. Prin invidia diavolului a intrat moartea în lume şi o încearcă cei care sunt de partea lui.