1. Atunci, cel drept va sta cu multă îndrăzneală în faţa celor care l-au făcut să sufere şi a celor care au dispreţuit chinurile lui.

2. Văzând, se vor tulbura cu o teamă teribilă şi vor sta miraţi în faţa paradoxului mântuirii.

3. Vor spune între ei, căindu-se şi din cauza strâmtorării, vor murmura şi vor spune:

4. „Acesta este cel pe care l-am avut [obiect] de batjocură şi exemplu de ocară. Noi, nepricepuţii, am considerat viaţa lui o nebunie şi sfârşitul lui, dezonorant.

5. Cum de este numărat printre fiii lui Dumnezeu şi moştenirea lui este cu cei sfinţi?

6. Ne-am abătut deci de la calea adevărului, lumina dreptăţii nu ne-a strălucit şi soarele nu a răsărit pentru noi.

7. Ne-am îndestulat pe căile nelegiuirii şi ale pierzării, am străbătut pustiuri inaccesibile, dar nu am recunoscut calea Domnului.

8. Ce ne-a folosit nouă aroganţa şi ce ne-a adus bogăţia cu trufie?

9. Au trecut toate acelea ca o umbră şi ca o veste fugace.

10. Ca o corabie care străbate apele învolburate, pentru a cărei trecere nu se găseşte urmă şi nici dâra carenei ei în valuri.

11. Sau ca o pasăre care zboară în aer şi nimeni nu găseşte dovada călătoriei, dar care, lovind aerul uşor cu bătaia penelor şi despicând cu forţa impetuoasă a mişcărilor aripilor, călătoreşte, iar, după aceea, nu se mai găseşte niciun semn al trecerii prin el.

12. Sau ca o săgeată aruncată spre ţintă, iar aerul tăiat se întoarce îndată spre sine, aşa încât nu se mai recunoaşte trecerea sa.

13. Aşa şi noi, abia născuţi, ne-am şi dat duhul, nu am avut de arătat niciun semn de virtute şi ne-am consumat cu totul în răutatea noastră.

14. Speranţa celui nelegiuit este ca pleava dusă de vânt, ca spuma uşoară purtată de furtună, ca fumul împrăştiat de vânt şi ca amintirea unui oaspete de o zi care trece.

15. Cei drepţi vor trăi în veci, răsplata lor este în Domnul şi Cel Preaînalt se îngrijeşte de ei.

16. De aceea, vor primi un însemn regal magnific şi o diademă frumoasă din mâna Domnului, pentru că dreapta lui îi va acoperi şi el îi va proteja cu braţul său.

17. Va primi armura geloziei sale şi va folosi creaţia ca armă pentru apărarea de duşmani.

18. Va îmbrăca platoşa dreptăţii şi va pune coiful judecăţii sincere.

19. Va primi ca scut invincibil sfinţenia.

20. Va ascuţi ca o spadă mânia de neînduplecat şi universul va lupta împreună cu el împotriva celor nesimţiţi.

21. Vor pleca bine ţintite săgeţile fulgerelor şi, ca din arcul întins al norilor, se vor lansa spre ţintă.

22. Plini de furie, vor arunca pietre din praştie, se va ridica împotriva lor apa mării şi râurile se vor revărsa fără milă.

23. Va sta împotriva lor duhul puterii şi ca o furtună îi va risipi; nelegiuirea va pustii tot pământul şi răutatea va răsturna tronurile celor puternici.





“No juízo final daremos contas a Deus até de uma palavra inútil que tenhamos dito.” São Padre Pio de Pietrelcina