1. Regele Egiptului a adunat o armată numeroasă ca nisipul de pe ţărmul mării şi multe nave şi a căutat să pună stăpânire peste regatul lui Alexándru prin înşelăciune şi să-l adauge la regatul lui.

2. A mers spre Síria cu cuvinte de pace, iar cei din cetăţi îi deschideau şi îi ieşeau în întâmpinare, pentru că era poruncă de la regele Alexándru să-l întâmpine, întrucât îi era socru.

3. Dar când intra în cetăţi, Ptoleméu lăsa o garnizoană armată în fiecare cetate.

4. Când s-a apropiat de Azót, i-au arătat templul lui Dagón care fusese ars, [cetatea] Azót şi împrejurimile ei distruse, trupurile împrăştiate şi pe cei arşi cărora [Ionatán] le dăduse foc; îi puseseră în grămezi în calea lui.

5. I-au povestit regelui ceea ce făcuse Ionatán pentru ca să-l defăimeze; dar regele a rămas tăcut.

6. Ionatán i-a ieşit în întâmpinare regelui cu alai la Iópe, s-au salutat unul pe altul şi au poposit acolo.

7. Ionatán a mers cu regele până la râul numit Eléuteros, apoi s-a întors la Ierusalím.

8. Regele Ptoleméu a pus stăpânire pe cetăţile de pe ţărmul mării până la Seleucía, care este lângă mare, cugetând planuri rele faţă de Alexándru.

9. A trimis mesageri la regele Demétrios, zicând: „Vino ca să încheiem o alianţă între noi! Ţi-o voi da pe fiica mea pe care o are Alexándru şi vei domni în regatul tatălui tău!

10. Îmi pare rău că i-am dat-o pe fiica mea lui, pentru că a căutat să mă ucidă”.

11. Însă îl defăima pentru că dorea regatul lui.

12. După ce i-a luat-o [lui Alexándru] pe fiica lui, i-a dat-o lui Demétrios. S-a înstrăinat de Alexándru şi s-a văzut duşmănia lor.

13. Ptoleméu a mers la Antiohía şi şi-a pus coroana Asiei. Şi-a pus cele două coroane pe cap, cea a Egiptului şi cea a Asiei.

14. Regele Alexándru era în timpul acela în Cilícia, pentru că cei din acel loc se revoltaseră.

15. Alexándru a auzit şi a venit împotriva lui la luptă. Ptoleméu a ieşit, l-a întâmpinat cu mână puternică şi l-a pus pe fugă.

16. Alexándru a fugit spre Arábia ca să se adăpostească acolo, iar regele Ptoleméu a triumfat.

17. Zabdiél, arabul, i-a luat capul lui Alexándru şi i l-a trimis lui Ptoleméu.

18. Regele Ptoleméu a murit în ziua a treia, iar cei care erau [ai lui] în fortăreţele sale au fost ucişi de către cei din fortăreţe.

19. Demétrios a devenit rege în anul o sută şaizeci şi şapte.

20. În acele zile, Ionatán i-a adunat pe cei din Iudéea ca să lupte împotriva fortăreţei din Ierusalím. Şi a purtat multe bătălii împotriva ei.

21. Unii dintre cei care urau poporul lor, bărbaţi fărădelege, au mers la rege şi i-au adus la cunoştinţă că Ionatán asediază fortăreaţa.

22. Când a auzit, s-a mâniat. După ce a auzit, s-a ridicat îndată şi a venit la Ptolemáis. I-a scris lui Ionatán să nu mai asedieze, să-i vină în întâmpinare şi să vorbească cu el cât mai repede.

23. Când Ionatán a auzit, a poruncit să se asedieze [în continuare]. I-a chemat pe unii dintre bătrânii lui Israél şi dintre preoţi şi s-a expus el însuşi pericolului.

24. Luând argint, aur, veşminte şi daruri multe, au mers la rege, la Ptolemáis, şi a aflat bunăvoinţă înaintea lui.

25. Dar unii nelegiuiţi din neamul lui s-au plâns împotriva sa.

26. Regele a făcut cu el aşa cum au făcut cei dinaintea lui şi l-a onorat înaintea tuturor prietenilor lui.

27. L-a confirmat ca mare preot, ca şi în toate celelalte onoruri pe care le avea înainte, şi l-a făcut să fie considerat printre cei dintâi prieteni.

28. Ionatán l-a rugat pe rege să scutească Iudéea de tributuri, pe cele trei toparhii şi Samaría şi i-a promis trei sute de talánţi.

29. Regelui i-a plăcut şi i-a scris lui Ionatán scrisori despre toate acestea în felul următor:

30. „Regele Demétrios, fratelui Ionatán şi neamului iudeilor, salutare!

31. Copia scrisorii pe care i-am scris-o lui Lasténes, ruda noastră, despre voi, v-am scris-o şi vouă după cum vedeţi:

32. «Regele Demétrios, părintelui Lasténes, salutare!

33. Am hotărât ca neamului iudeilor, prietenii noştri, care păstrează cele drepte faţă de noi, să-i facem bine ca răspuns la bunăvoinţa lor faţă de noi.

34. Am stabilit pentru ei hotarele Iudéii, iar cele trei districte – Afairéma, Lída şi Ratamím – să fie adăugate Iudéii de la Samaría împreună cu tot ceea ce este în stăpânirea lor, pentru toţi cei care aduc jertfă la Ierusalím, în locul taxelor regeşti pe care le lua regele de la ei mai înainte în fiecare an din roadele pământului şi ale pomilor.

35. Şi de celelalte ce ni se cuvin de acum înainte din zeciuieli şi din taxele ce ni se cuvin, pentru saline şi cele pentru coroană care ni se cuvin, de toate acestea îi scutim.

36. Să nu se încalce niciuna dintre acestea de acum şi pentru totdeauna!

37. Acum, îngrijiţi-vă să faceţi o copie a acestora ca să-i fie dată lui Ionatán şi să fie pusă pe muntele sfânt într-un loc la vedere!»”.

38. Regele Demétrios, văzând că s-a liniştit pământul înaintea lui şi că nimeni nu se mai ridica împotriva lui, a dat drumul tuturor trupelor, fiecare la locul său, în afară de armatele de străini pe care le tocmise din insulele neamurilor; şi i-au devenit duşmani toate trupele care fuseseră ale părinţilor săi.

39. Trífon, cel care mai înainte fusese cu Alexándru, a văzut că toate armatele murmură împotriva lui Demétrios, a mers la Imalcue, arabul care se îngrijise de Antióh, copilul lui Alexándru.

40. L-a rugat insistent să-i dea [copilul] ca să-l facă rege în locul tatălui său. I-a făcut cunoscut câte poruncise Demétrios şi duşmănia pe care i-o purtau armatele. Şi a rămas acolo multe zile.

41. Ionatán i-a trimis regelui Demétrios [dorinţa] de a-i scoate pe cei care erau în fortăreaţa din Ierusalím şi din [celelalte] fortăreţe, pentru că erau mereu în luptă cu Israél.

42. Demétrios i-a trimis lui Ionatán [răspuns], zicând: „Nu numai acestea voi face pentru tine şi pentru neamul tău, ci te voi preamări pe tine şi pe neamul tău când mi se va ivi ocazia.

43. Acum vei face bine dacă îmi vei trimite bărbaţi care să se alieze cu mine, întrucât toate trupele mele s-au ridicat împotriva mea”.

44. Ionatán i-a trimis trei mii de bărbaţi foarte puternici la Antiohía. Aceştia s-au dus la rege; s-a bucurat regele de sosirea lor.

45. Dar s-au adunat cei din cetate în mijlocul cetăţii, cam o sută douăzeci de mii, şi au plănuit să-l omoare pe rege.

46. Regele a fugit spre curte, dar cei din cetate au capturat străzile oraşului şi au început lupta.

47. Regele i-a chemat pe iudei în ajutor. Ei s-au adunat la el toţi împreună. S-au împrăştiat în cetate şi au ucis în ziua aceea cam o sută de mii.

48. Au dat foc cetăţii, au luat multă pradă în ziua aceea şi l-au salvat pe rege.

49. Cei din cetate au văzut că iudeii au pus stăpânire pe cetate, după cum voiau, şi şi-au pierdut curajul, au strigat către rege cu cereri, zicând:

50. „Dă-ne [mâna] dreaptă ca să înceteze iudeii să lupte împotriva noastră şi împotriva cetăţii!”.

51. Ei au depus armele şi au făcut pace. Iudeii au dobândit cinste înaintea regelui şi înaintea tuturor celor din regatul lui şi s-au întors la Ierusalím având multe prăzi.

52. Regele Demétrios s-a aşezat pe tronul domniei sale şi pământul s-a liniştit înaintea lui.

53. Însă el nu a menţinut toate cele spuse, s-a înstrăinat de Ionatán şi nu l-a răsplătit pentru binefacerile pe care i le făcuse şi l-a persecutat foarte mult.

54. După acestea, Trífon s-a întors şi copilul Antióh, care era foarte mic, era cu el. L-a făcut rege şi i-a pus coroana [pe cap].

55. S-au adunat la el toate armatele pe care le abandonase Demétrios. Au luptat împotriva lui: el a fugit şi a fost pus în derută.

56. Trífon a luat animalele [de luptă] şi a pus stăpânire pe Antiohía.

57. Tânărul Antióh i-a scris lui Ionatán, zicând: „Te statornicesc mare preot, te stabilesc peste cele patru districte şi vei fi între prietenii regelui”.

58. I-a trimis obiecte de aur şi un serviciu de masă. I-a îngăduit să bea din cupe de aur, să se îmbrace în purpură şi să aibă agrafă de aur.

59. Pe Símon, fratele lui, l-a stabilit strateg de la Scára din Tir şi până la hotarele Egiptului.

60. Ionatán a ieşit şi a străbătut cetăţile de dincolo de râu. A adunat la el toată armata Síriei ca să-i fie aliată, a venit la Ascalón, iar cei din cetate i-au ieşit în întâmpinare cu cinste.

61. A plecat de acolo la Gáza, dar cei din Gáza i-au închis [porţile]. Au înconjurat [cetatea] şi au dat foc împrejurimilor ei şi le-au prădat.

62. Apoi, cei din Gáza i-au cerut pace lui Ionatán şi el le-a dat [mâna] dreaptă. Însă i-a luat ostatici pe fiii căpeteniilor şi i-a trimis la Ierusalím. Iar el a străbătut ţinutul până la Damásc.

63. Ionatán a auzit că au ajuns căpeteniile lui Demétrios la Chédes, care este în Galiléea, cu armată numeroasă, plănuind să-l destituie din funcţie.

64. A ieşit în întâmpinarea lor, iar pe fratele lui, Símon, l-a lăsat în zonă.

65. Símon şi-a fixat tabăra împotriva [cetăţii] Baitsúr, a luptat împotriva ei multe zile şi a asediat-o.

66. Dar ei i-au cerut să le dea [mâna] dreaptă şi el le-a dat-o. I-a scos de acolo, a capturat cetatea şi a pus în ea o garnizoană.

67. Ionatán şi trupa lui şi-au fixat tabăra la apa Ghenesár. Apoi s-au sculat în zori [ca să meargă] în câmpia Asór.

68. Dar, iată, trupa străinilor le-a ieşit în întâmpinare în câmpie. Aceştia lăsaseră o capcană împotriva lor în munţi şi au ieşit în faţa lor.

69. Cei din capcană s-au năpustit din locurile lor şi s-au ciocnit în luptă.

70. Toţi cei de lângă Ionatán au fugit şi nu a rămas niciunul, în afară de Matatía, [fiul] lui Absalóm, şi Iúda, [fiul] lui Hálfi, căpetenii ale trupelor armatei.

71. Ionatán şi-a sfâşiat hainele, şi-a pus ţărână pe cap şi s-a rugat.

72. S-a întors împotriva lor la luptă, i-a pus pe fugă şi ei au fugit.

73. Cei care fugiseră de la el au văzut, s-au întors şi împreună cu el i-au urmărit până la Chédes, până la tabăra lor. Şi şi-au fixat acolo tabăra.

74. În ziua aceea, au căzut dintre străini cam trei mii de bărbaţi. Apoi, Ionatán s-a întors la Ierusalím.





“Aquele que procura a vaidade das roupas não conseguirá jamais se revestir com a vida de Jesus Cristo.” São Padre Pio de Pietrelcina