Cartea Numerilor, 14

1. Toată adunarea a ridicat vocea şi a strigat. Şi a plâns poporul în noaptea aceea.

2. Toţi fiii lui Israél au murmurat împotriva lui Moise şi a lui Áaron şi toată adunarea le-a zis: „De-am fi murit în ţara Egiptului sau de-am muri în pustiul acesta!

3. Pentru ce ne duce Domnul în ţara aceasta ca să cădem prin sabie, iar soţiile noastre şi copilaşii noştri să ajungă pradă? Nu ar fi mai bine să ne întoarcem în Egipt?”.

4. Şi au zis unul către altul: „Să ne alegem o căpetenie şi să ne întoarcem în Egipt!”.

5. Moise şi Áaron au căzut cu faţa la pământ înaintea întregii adunări a comunităţii fiilor lui Israél.

6. Iósue, fiul lui Nun, şi Cáleb, fiul lui Iefúne, dintre cei care cercetaseră ţara, şi-au sfâşiat hainele.

7. Şi au vorbit întregii adunări a fiilor lui Israél: „Ţara pe care am străbătut-o ca s-o cercetăm este o ţară foarte, foarte bună.

8. Dacă Domnul va fi binevoitor cu noi, ne va duce în ţara aceasta şi ne-o va da: este o ţară în care curge lapte şi miere.

9. Numai să nu vă răzvrătiţi împotriva Domnului şi să nu vă temeţi de oamenii din ţara aceea, căci ei sunt prada noastră. Sprijinul lor s-a îndepărtat de la ei: Domnul este cu noi, nu vă temeţi de ei!”.

10. Toată adunarea vorbea să-i ucidă cu pietre când gloria Domnului s-a arătat tuturor fiilor lui Israél peste cortul întâlnirii.

11. Domnul i-a zis lui Moise: „Până când mă va dispreţui poporul acesta? Până când nu va crede în mine, cu toate semnele pe care le fac în mijlocul lui?

12. Îl voi lovi cu ciumă şi-l voi nimici, dar pe tine te voi face un popor mai mare şi mai puternic decât el”.

13. Moise i-a zis Domnului: „Egipténii vor auzi că tu l-ai scos pe poporul acesta din mijlocul lor,

14. şi vor spune locuitorilor ţării acesteia că au auzit că tu, Doamne, eşti în mijlocul poporului; că tu eşti văzut faţă în faţă, Doamne; că norul tău stă deasupra lor şi că tu mergi înaintea lor într-o coloană de nor ziua şi într-o coloană de foc noaptea.

15. Dacă vei ucide poporul acesta ca pe un singur om, vor zice neamurile care au auzit de faima ta:

16. «pentru că nu a putut Domnul să conducă poporul acesta în ţara pe care le-a jurat-o, i-a ucis în pustiu!».

17. Acum, să se arate puterea Domnului meu, după cum ai zis:

18. «Domnul este încet la mânie şi plin de îndurare, iartă fărădelegea şi răzvrătirea; dar nu ţine pe cel vinovat drept nevinovat şi pedepseşte fărădelegea părinţilor în copii, până la a treia şi a patra [generaţie]».

19. Iartă, te rog, fărădelegea poporului acestuia, după mărimea îndurării tale şi după cum ai iertat poporul acesta din Egipt până aici”.

20. Domnul i-a spus: „Îl iert după cum ai cerut.

21. De aceea, viu sunt eu, gloria Domnului va umple tot pământul;

22. niciunul dintre oamenii care au văzut gloria mea şi semnele pe care le-am făcut în Egipt şi în pustiu şi m-au pus la încercare de zece ori şi nu au ascultat de glasul meu

23. nu va vedea ţara pe care am jurat-o părinţilor lor; şi toţi cei care m-au dispreţuit nu o vor vedea.

24. Dar pe Cáleb, slujitorul meu, pentru că a fost un alt duh cu el şi a urmat întru totul calea mea, îl voi face să intre în ţara în care a fost şi urmaşii lui o vor stăpâni.

25. Iar amalecíţii şi canaaneénii locuiesc valea. Mâine, întoarceţi-vă şi plecaţi în pustiu, pe calea spre Marea Roşie!”.

26. Domnul le-a vorbit lui Moise şi lui Áaron:

27. „Până când va murmura această comunitate rea împotriva mea? Am auzit murmurările fiilor lui Israél care murmură împotriva mea.

28. Spune-le: «Viu sunt eu», zice Domnul, «vă voi face aşa cum am auzit cu urechile mele că aţi vorbit.

29. În pustiul acesta vor cădea cadavrele voastre. Voi toţi care aţi fost număraţi, de la douăzeci de ani în sus, oricâţi aţi fi la număr, şi care aţi murmurat împotriva mea

30. nu veţi intra în ţara în care am jurat că vă voi stabili, în afară de Cáleb, fiul lui Iefúne, şi de Iósue, fiul lui Nun.

31. Pe copilaşii voştri, despre care aţi zis că vor fi pradă, îi voi face să intre şi vor cunoaşte ţara pe care voi aţi dispreţuit-o.

32. Cât despre voi, cadavrele voastre vor cădea în pustiul acesta.

33. Fiii voştri vor fi nomazi timp de patruzeci de ani în pustiu şi vor purta păcatele voastre până când vor cădea cadavrele voastre în pustiu.

34. După numărul zilelor în care aţi cercetat ţara, adică patruzeci de zile, câte un an pentru fiecare zi, veţi purta vinovăţia voastră timp de patruzeci de ani şi veţi cunoaşte împotrivirea mea.

35. Eu, Domnul, am vorbit! Voi face aceasta la toată adunarea aceasta rea care s-a strâns împreună împotriva mea: vor pieri în pustiul acesta şi vor muri în el»”.

36. Iar bărbaţii pe care îi trimesese Moise să cerceteze ţara, care s-au întors şi au făcut toată adunarea să murmure împotriva lui, răspândind zvonuri rele despre ţară,

37. bărbaţii care răspândiseră zvonuri rele despre ţară au murit acolo, înaintea Domnului, loviţi de flagel.

38. Dar Iósue, fiul lui Nun, şi Cáleb, fiul lui Iefúne, au rămas cu viaţă dintre bărbaţii aceia care au mers să cerceteze ţara.

39. Moise a spus aceste lucruri tuturor fiilor lui Israél şi poporul s-a întristat mult.

40. S-au sculat de dimineaţă şi au urcat pe vârful muntelui, zicând: „Iată-ne, să mergem la locul de care a vorbit Domnul, căci am păcătuit!”.

41. Moise a zis: ,,Pentru ce voi încălcaţi acum cuvântul Domnului? Lucrul acesta nu vă va reuşi.

42. Nu mergeţi, căci Domnul nu este în mijlocul vostru şi să nu fiţi loviţi de duşmanii voştri!

43. Căci amalecíţii şi canaaneénii sunt acolo, înaintea voastră, şi veţi cădea de sabie. Pentru că v-aţi abătut de la Domnul, Domnul nu va fi cu voi”.

44. Ei s-au încăpăţânat să urce pe vârful muntelui, dar arca alianţei Domnului şi Moise nu s-au mişcat din mijlocul taberei.

45. Atunci au coborât amalecíţii şi canaaneénii, care locuiau pe muntele acela, i-au bătut şi i-au tăiat până la Hormá.