1. (Mt 19,1-9) Ridicându-se de acolo, a plecat în ţinuturile Iudeii, dincolo de Iordán, iar mulţimile au venit împreună din nou în jurul lui. Şi iarăşi, după cum îi era obiceiul, le învăţa.

2. Atunci s-au apropiat fariseii şi, ca să-l pună la încercare, îl întrebau dacă îi este permis unui bărbat să-şi lase femeia.

3. [Isus], răspunzând, le-a zis: „Ce v-a poruncit Moise?”.

4. I-au spus: „Moise a permis să scrie un act de despărţire şi s-o lase”.

5. Isus le-a spus: „Din cauza împietririi inimii voastre v-a scris porunca aceasta.

6. Însă, de la începutul creaţiei, [Dumnezeu] «i-a făcut bărbat şi femeie;

7. de aceea omul îşi va părăsi tatăl şi mama şi se va uni cu soţia lui

8. şi cei doi vor fi un singur trup», astfel încât nu vor mai fi doi, ci un singur trup.

9. Prin urmare, ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă!”.

10. Acasă, discipolii l-au întrebat din nou despre aceasta.

11. El le-a spus: „Oricine îşi lasă femeia şi se căsătoreşte cu alta comite adulter cu ea.

12. Şi dacă ea, lăsându-şi bărbatul, se căsătoreşte cu un altul, comite adulter”.

13. (Mt 19,13-15; Lc 18,15-17) Îi aduceau copii ca să-i atingă, dar discipolii îi certau.

14. Văzând aceasta, Isus a fost cuprins de indignare şi le-a spus: „Lăsaţi copiii să vină la mine, nu le interziceţi, căci a unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu!

15. Adevăr vă spun, cine nu primeşte împărăţia lui Dumnezeu ca un copil nu va intra în ea”.

16. Şi, luându-i în braţe, îi binecuvânta punându-şi mâinile peste ei.

17. (Mt 19,16-30; Lc 18,18-30) Când pleca la drum, un om a venit în fugă şi, îngenunchind, l-a întrebat: „Învăţătorule bun, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?”.

18. Isus i-a zis: „De ce-mi spui bun? Nimeni nu este bun, decât numai Dumnezeu.

19. Cunoşti poruncile: «Să nu ucizi! Să nu comiţi adulter! Să nu furi! Să nu dai mărturie falsă! Să nu înşeli! Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama [ta]!»”.

20. Atunci el i-a zis: „Învăţătorule, toate acestea le-am păzit din tinereţea mea”.

21. Isus, privindu-l fix, l-a îndrăgit şi i-a spus: „Un lucru îţi lipseşte: mergi, vinde ceea ce ai şi dă săracilor şi vei avea comoară în cer, apoi vino şi urmează-mă!”.

22. Întristat de acest cuvânt, el a plecat abătut, pentru că avea multe bogăţii.

23. Atunci, privind în jur, Isus le-a spus discipolilor săi: „Cât de greu vor intra în împărăţia lui Dumnezeu cei care au bogăţii!”.

24. Discipolii se mirau de cuvintele lui. Dar Isus, luând din nou cuvântul, le-a zis: „Copii, cât de greu este să se intre în împărăţia lui Dumnezeu!

25. Mai uşor este ca o cămilă să treacă prin urechea acului decât ca un bogat să intre în împărăţia lui Dumnezeu”.

26. Iar ei erau peste măsură de uluiţi şi spuneau între ei: „Atunci, cine se poate mântui?”.

27. Privindu-i, Isus le-a spus: „Pentru oameni este imposibil, nu însă pentru Dumnezeu, căci pentru Dumnezeu toate sunt posibile”.

28. Petru a început să-i spună: „Iată, noi am lăsat toate şi te-am urmat!”.

29. Isus i-a zis: „Adevăr vă spun că nu este nimeni care a lăsat casă sau fraţi sau surori sau mamă sau tată sau copii sau ogoare pentru mine şi pentru evanghelie

30. şi să nu primească însutit acum, în timpul acesta, case, fraţi, surori, mame, copii şi ogoare, dar şi persecuţii, iar în veacul care va veni, viaţa veşnică.

31. Şi mulţi dintre primii vor fi ultimii, iar ultimii vor fi primii”.

32. (Mt 20,17-19; Lc 18,31-34) Erau pe drum, urcând spre Ierusalím, iar Isus mergea înaintea lor. Ei erau uimiţi, iar cei care veneau în urmă erau cuprinşi de teamă. Luându-i din nou pe cei doisprezece, a început să le vorbească despre cele ce aveau să i se întâmple:

33. „Iată, urcăm la Ierusalím şi Fiul Omului va fi dat pe [mâna] arhiereilor şi a cărturarilor; îl vor condamna la moarte şi-l vor da pe [mâna] păgânilor.

34. Aceştia îşi vor bate joc de el, îl vor scuipa, îl vor biciui şi-l vor ucide, dar după trei zile va învia”.

35. (Mt 20,20-23) Iacób şi Ioan, fiii lui Zebedéu, s-au apropiat de el şi i-au spus: „Învăţătorule, vrem să faci pentru noi ceea ce îţi cerem”.

36. El le-a spus: „Ce vreţi să fac pentru voi?”.

37. Atunci ei i-au spus: „Fă-ne să stăm unul la dreapta şi altul la stânga ta în gloria ta!”.

38. Dar Isus le-a spus: „Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi să beţi potirul pe care-l beau eu sau să vă botezaţi cu botezul cu care eu sunt botezat?”.

39. Ei i-au spus: „Putem”. Iar Isus le-a zis: „Potirul pe care-l beau eu îl veţi bea, iar cu botezul cu care sunt botezat eu veţi fi botezaţi.

40. Însă a sta la dreapta sau la stânga mea nu ţine de mine să dau, ci este pentru cei cărora le-a fost pregătit”.

41. (Mt 20,29-34; Lc 22,24-27) Când au auzit, cei zece au fost cuprinşi de indignare faţă de Iacób şi Ioan.

42. Chemându-i la sine, Isus le-a spus: „Voi ştiţi că cei care sunt consideraţi conducători ai popoarelor le domină şi cei mari dintre ei îşi fac simţită puterea asupra lor.

43. Dar între voi să nu fie aşa! Dimpotrivă, cine vrea să devină mare între voi să fie sclavul vostru

44. şi cine vrea să fie primul între voi să fie servitorul tuturor!

45. Pentru că nici Fiul Omului n-a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească şi să-şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi”.

46. (Mt 20,29-39; Lc 18,35-43) Şi au venit la Ierihón. Ieşind din Ierihón cu discipolii săi şi cu o mulţime numeroasă, un cerşetor orb, Bartiméu, fiul lui Timéu, stătea lângă drum.

47. Auzind că este Isus din Nazarét, a început să strige şi să spună: „Fiul lui Davíd, Isuse, îndură-te de mine!”.

48. Mulţi îl certau ca să tacă, însă el striga şi mai tare: „Fiul lui Davíd, îndură-te de mine!”.

49. Oprindu-se, Isus a spus: „Chemaţi-l!”. Şi l-au chemat pe orb, spunându-i: „Curaj, ridică-te, te cheamă!”.

50. Iar el, aruncându-şi haina, a sărit în picioare şi a venit la Isus.

51. Isus, întrebându-l, i-a zis: „Ce vrei să fac pentru tine?”. Orbul i-a spus: „Rabbuní, să-mi recapăt vederea”.

52. Atunci Isus i-a zis: „Mergi, credinţa ta te-a mântuit!”. Îndată şi-a recăpătat vederea şi îl urma pe cale.





“Onde há mais sacrifício, há mais generosidade.” São Padre Pio de Pietrelcina