1. Dacă trebuie să mă laud, deşi nu este de niciun folos, voi veni totuşi la viziunile şi la revelaţiile Domnului.

2. Cunosc un om în Cristos care, acum paisprezece ani – că era în trup, nu ştiu; sau că era în afara trupului, nu ştiu: Dumnezeu o ştie – a fost răpit până la al treilea cer.

3. Şi ştiu că omul acesta – că era în trup sau că nu era în trup nu ştiu: Dumnezeu o ştie –

4. a fost răpit în paradis şi că a auzit cuvinte de negrăit care omului nu-i sunt permise să le rostească.

5. Pentru acel [om] mă voi lăuda; dar cu privire la mine însumi nu mă voi lăuda decât cu slăbiciunile mele.

6. Chiar dacă aş vrea să mă laud, nu aş fi fără minte, pentru că spun adevărul. Dar mă feresc, pentru ca nu cumva cineva să mă considere mai presus decât ce vede în mine sau aude de la mine.

7. Şi, ca să nu fiu umplut de îngâmfare din cauza revelaţiilor neobişnuite, mi-a fost dat un ghimpe în trup, un înger al Satanei ca să mă pălmuiască, aşa încât să nu mă umplu de îngâmfare.

8. De trei ori l-am rugat pentru aceasta pe Domnul să-l îndepărteze de la mine,

9. dar el mi-a zis: „Îţi este suficient harul meu, căci puterea mea se împlineşte în slăbiciune”. Aşadar, mă voi lăuda cu mai multă bucurie în slăbiciunile mele ca să locuiască în mine puterea lui Cristos.

10. De aceea, mă bucur în slăbiciuni, în jigniri, în necazuri, în lipsuri, în persecuţii, în strâmtorări [îndurate] pentru Cristos, pentru că atunci când sunt slab, atunci sunt puternic.

11. Am ajuns ca unul fără de minte. Voi m-aţi constrâns. Voi ar fi trebuit să mă fi recunoscut, căci chiar dacă nu sunt cu nimic inferior acestor „apostoli teribili”,

12. dovezile apostolului s-au arătat între voi prin toată statornicia, prin semne şi minuni şi prin fapte minunate.

13. Căci cu ce sunteţi voi mai prejos decât celelalte Biserici, în afara faptului că eu însumi nu am fost o povară pentru voi? Iertaţi-mi această nedreptate!

14. Iată, sunt gata să vin la voi pentru a treia oară şi nu vă voi fi o povară pentru că eu nu caut cele ale voastre, ci pe voi. Căci nu copiii se cuvine să adune bunuri pentru părinţi, ci părinţii pentru copii.

15. Eu voi oferi cu bucurie totul şi mă voi oferi pe mine pentru sufletele voastre. Dacă eu vă iubesc mai mult, voi fi oare iubit mai puţin?

16. Fie! Eu nu v-am fost o povară. Dar, fiind isteţ, v-am prins prin viclenie.

17. Am tras eu vreun profit prin vreunul dintre cei pe care i-am trimis la voi?

18. L-am rugat pe Tit şi împreună cu el am trimis un frate. Tit a avut vreun profit? N-am umblat noi în acelaşi duh? N-am călcat pe aceleaşi urme?

19. De mult vi se pare că ne apărăm înaintea voastră. Noi vorbim înaintea lui Dumnezeu în Cristos, iar toate acestea, iubiţilor, sunt spre edificarea voastră.

20. Căci mă tem ca nu cumva, venind la voi, să vă găsesc aşa cum n-aş vrea, iar eu să fiu găsit de voi aşa cum n-aţi vrea: nu cumva [să găsesc] certuri, gelozii, mânie, ambiţii, calomnii, insinuări, orgolii, tulburări.

21. [Mă tem] ca nu cumva, venind din nou, să mă umilească Dumnezeu din cauza voastră şi să-i plâng pe mulţi dintre cei care au păcătuit mai înainte şi nu s-au convertit de la necurăţia, de la desfrânarea şi neruşinarea la care s-au dedat.





“Subamos sem nos cansarmos, sob a celeste vista do Salvador. Distanciemo-nos das afeições terrenas. Despojemo-nos do homem velho e vistamo-nos do homem novo. Aspiremos à felicidade que nos está reservada.” São Padre Pio de Pietrelcina