Gefunden 47 Ergebnisse für: Înfățișarea
Şi au intrat în pântecele lor, dar nu se cunoştea că intraseră în pântecele lor, căci înfăţişarea lor era tot aşa de urâtă ca şi la început. Şi m-am trezit. (Cartea Genezei 41, 21)
Eu îi vorbesc faţă către faţă, deschis, şi nu prin enigme, iar el vede înfăţişarea Domnului. De ce nu v-aţi temut să vorbiţi împotriva slujitorului meu, împotriva lui Moise?”. (Cartea Numerilor 12, 8)
Le-a zis lui Zebáh şi lui Ţalmúna: „Cum erau oamenii pe care i-aţi ucis la Tábor?”. Ei au răspuns: „Erau ca tine, fiecare avea înfăţişarea unui fiu de rege”. (Cartea Judecătorilor 8, 18)
Femeia s-a dus şi a spus soţului ei: „Un om al lui Dumnezeu a venit la mine; avea înfăţişarea unui înger al lui Dumnezeu, foarte înfricoşătoare. Nu l-am întrebat de unde este şi nici nu mi-a spus care este numele lui. (Cartea Judecătorilor 13, 6)
El i-a zis: „Cum este înfăţişarea lui?”. Ea a răspuns: „Este un bătrân care se ridică şi este învelit cu o mantie”. Saul a înţeles că era Samuél, s-a plecat cu faţa la pământ şi s-a prosternat. (Cartea întâi a lui Samuél 28, 14)
Stătea şi nu i-am recunoscut înfăţişarea; un chip era înaintea ochilor mei. Tăcere. Şi un glas am auzit: (Cartea lui Iob 4, 16)
Dacă zic: «Voi uita plângerea mea, îmi voi schimba înfăţişarea şi voi fi vesel», (Cartea lui Iob 9, 27)
Dacă cineva privea înfăţişarea marelui preot, rămânea mirat, căci privirea lui şi schimbarea culorii feţei îi trădau zbuciumul sufletesc. (Cartea a doua a Macabéilor 3, 16)
Porumbiţa mea din crăpăturile stâncii, fă-mă să văd înfăţişarea ta din ascunzişurile potecilor, fă-mă să aud glasul tău! Căci glasul tău este dulce şi înfăţişarea ta, plăcută. (Cartea Cântarea Cântărilor 2, 14)
Picioarele lui sunt ca nişte coloane de alabastru, stabilite pe postamente de aur pur, înfăţişarea lui este ca Libánul, ales între cedri. (Cartea Cântarea Cântărilor 5, 15)
La decretele dominatorilor au adus cult celor cioplite, pe care oamenii, neputând să-i cinstească la vedere, pentru că locuiau departe, şi-au închipuit înfăţişarea de departe şi au făcut o imagine vizibilă a regelui onorat, pentru ca să-l linguşească cu râvnă, ca şi cum ar fi prezent, pe cel care este absent. (Cartea Înţelepciunii 14, 17)
Dar pentru sfinţii tăi, era o lumină foarte mare, însă ei, auzind vocea lor, dar nevăzându-le înfăţişarea, îi declarau fericiţi pentru că nu sufereau ca şi ei. (Cartea Înţelepciunii 18, 1)