1. După aceea, am văzut patru îngeri stând în picioare la cele patru unghiuri ale pământului. Ei ţineau [în frâu] cele patru vânturi ale pământului ca să nu sufle niciun vânt nici peste pământ, nici pe mare şi nici peste vreun copac.

2. Şi am văzut un alt înger ridicându-se de la răsăritul soarelui şi având sigiliul Dumnezeului celui viu. El a strigat cu glas puternic către cei patru îngeri cărora le fusese dat să dăuneze pământului şi mării,

3. spunând: „Nu dăunaţi pământului, nici mării şi nici copacilor, până când nu vom pune sigiliul pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru!”.

4. Şi am auzit numărul celor care au fost însemnaţi cu sigiliul: o sută patruzeci şi patru de mii de însemnaţi, din toate triburile fiilor lui Israél:

5. din tribul lui Iúda, douăsprezece mii de însemnaţi cu sigiliu; din tribul lui Rubén, douăsprezece mii; din tribul lui Gad, douăsprezece mii;

6. din tribul lui Aşér, douăsprezece mii; din tribul lui Neftáli, douăsprezece mii; din tribul lui Manáse, douăsprezece mii;

7. din tribul lui Simeón, douăsprezece mii; din tribul lui Lévi, douăsprezece mii; din tribul lui Isahár, douăsprezece mii;

8. din tribul lui Zabulón, douăsprezece mii; din tribul lui Iosíf, douăsprezece mii; din tribul lui Beniamín, douăsprezece mii de însemnaţi cu sigiliu.

9. După acestea, am văzut şi, iată, o mulţime mare pe care nimeni nu putea să o numere, din toate neamurile, triburile, popoarele şi limbile. Ei stăteau [în picioare] în faţa tronului şi în faţa Mielului, îmbrăcaţi cu haine albe şi cu ramuri de palmier în mâini.

10. Ei strigau cu glas puternic: „Mântuirea aparţine Dumnezeului nostru, celui care şade pe tron, şi Mielului”.

11. Şi toţi îngerii stăteau [în picioare] în jurul tronului, al bătrânilor şi al celor patru fiinţe, cădeau cu faţa la pământ înaintea tronului şi-l adorau pe Dumnezeu

12. şi spuneau: „Amin! Binecuvântarea, gloria, înţelepciunea, mulţumirea, cinstea, puterea şi tăria [să fie] Dumnezeului nostru în vecii vecilor! Amin!”.

13. Unul dintre bătrâni a luat cuvântul şi mi-a zis: „Cine sunt şi de unde vin cei care sunt îmbrăcaţi cu haine albe?”

14. I-am zis: „Domnul meu, tu ştii”. Iar el mi-a spus: „Aceştia sunt cei care vin din strâmtorarea cea mare. Ei şi-au spălat hainele şi le-au albit în sângele Mielului.

15. De aceea stau ei înaintea tronului lui Dumnezeu şi îi aduc cult ziua şi noaptea în templul său, iar cel care stă pe tron îi va adăposti în cortul său;

16. nu le va mai fi foame şi nici nu le va mai fi sete, nu-i va mai arde soarele şi nici arşiţa.

17. Căci Mielul din mijlocul tronului îi va păstori şi-i va conduce la izvoarele apelor vieţii, iar Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor”.





“Não queremos aceitar o fato de que o sofrimento é necessário para nossa alma e de que a cruz deve ser o nosso pão cotidiano. Assim como o corpo precisa ser nutrido, também a alma precisa da cruz, dia a dia, para purificá-la e desapegá-la das coisas terrenas. Não queremos entender que Deus não quer e não pode salvar-nos nem santificar-nos sem a cruz. Quanto mais Ele chama uma alma a Si, mais a santifica por meio da cruz.” São Padre Pio de Pietrelcina