Cartea a doua a lui Samuél, 14

1. Ióab, fiul Ţerúiei, a observat că inima regelui era la Absalóm.

2. A trimis la Técoa şi a luat de acolo o femeie înţeleaptă şi i-a zis: „Prefă-te că jeleşti şi îmbracă-te în haine de doliu; nu te unge cu untdelemn şi fii ca o femeie care de multe zile plânge după un mort!

3. Mergi aşa la rege şi spune-i aceste cuvinte!”. Şi Ióab i-a spus ce să zică.

4. Femeia din Técoa [a mers] să-i vorbească regelui. A căzut cu faţa la pământ, s-a închinat şi a zis: „Salvează-mă, rege!”.

5. Regele i-a zis: „Ce ai?”. Ea i-a răspuns: „Sunt cu adevărat o văduvă. Soţul meu a murit!

6. Slujitoarea ta avea doi fii; amândoi s-au certat pe câmp şi nu a fost nimeni să-i despartă; unul l-a lovit pe celălalt şi l-a omorât.

7. Dar, iată, toată familia s-a ridicat împotriva slujitoarei tale şi au zis: «Dă-ni-l pe cel care l-a lovit pe fratele său ca să-l omorâm pentru sufletul fratelui său pe care l-a ucis! Să-l nimicim şi pe moştenitor!». Astfel ar stinge tăciunele care mi-a rămas şi nu ar mai lăsa soţului meu nici nume şi nici urmaş pe faţa pământului”.

8. Regele i-a zis femeii: „Mergi acasă şi eu voi da porunci în ceea ce te priveşte!”.

9. Femeia din Técoa i-a zis regelui: „Asupra mea să fie vina, domnul meu, rege, şi asupra casei tatălui meu; însă regele şi tronul său sunt fără vină!”.

10. Regele i-a zis: „Dacă va vorbi cineva despre tine, adu-l la mine şi nu te va mai atinge!”.

11. Ea i-a zis: „Să-şi aducă aminte regele de Domnul Dumnezeul tău pentru ca răzbunătorul sângelui să nu mărească vărsarea de sânge şi să nu-l nimicească pe fiul meu!”. El i-a zis: „Viu este Domnul că niciun [fir] de păr de pe capul fiului tău nu va cădea la pământ!”.

12. Femeia i-a zis: „Permite-i slujitoarei tale să-i spună o vorbă stăpânului meu, regele!”. El i-a zis: „Spune!”.

13. Femeia i-a zis: „De ce gândeşti astfel împotriva poporului lui Dumnezeu? Regele spune lucrul acesta ca un vinovat, nelăsându-l să se întoarcă pe cel pe care l-a alungat.

14. Noi vom muri şi vom fi ca apa care, vărsată pe pământ, nu mai poate fi adunată. Dumnezeu nu vrea să piardă sufletul şi se gândeşte cum ar face să nu îndepărteze de la sine pe cel care s-a îndepărtat.

15. Acum, am venit să-i spun aceste lucruri regelui, stăpânului meu, pentru că poporul m-a înspăimântat, iar slujitoarea ta a zis: «Îi voi vorbi regelui; poate că regele va împlini cuvântul slujitoarei sale.

16. Căci regele o va asculta pe slujitoarea sa ca să o elibereze din mâna celui care vrea să ne nimicească pe mine şi pe fiul meu din moştenirea lui Dumnezeu».

17. Slujitoarea ta a zis: «Cuvântul stăpânului meu, regele, să-mi fie spre linişte!». Căci ca un înger al lui Dumnezeu este domnul meu, regele, care ascultă binele şi răul. Şi Domnul Dumnezeul tău să fie cu tine!”.

18. Regele i-a răspuns femeii: „Nu-mi ascunde ceea ce te voi întreba!”. Femeia a zis: „Să vorbească domnul meu, regele”.

19. Regele i-a zis: „Este oare mâna lui Ióab cu tine în toate acestea?”. Femeia a răspuns: „Viu este sufletul tău, stăpânul meu, rege, că nu se poate abate nici la dreapta, nici la stânga de la orice zice stăpânul meu, regele. Într-adevăr, slujitorul tău Ióab mi-a poruncit şi a pus în gura slujitoarei tale toate aceste cuvinte;

20. ca să dea o altă faţă situaţiei a făcut slujitorul tău Ióab acest lucru. Însă stăpânul meu este la fel de înţelept cum este înţelept un înger al lui Dumnezeu, cunoscând tot ceea ce este pe pământ”.

21. Regele i-a zis lui Ióab: „Iată, vreau să fac lucrul acesta! Mergi şi adu-l înapoi pe tânărul Absalóm!”.

22. Ióab a căzut cu faţa la pământ, s-a prosternat şi l-a binecuvântat pe rege. Apoi a zis: „Astăzi slujitorul tău ştie că a aflat bunăvoinţă în ochii tăi, stăpânul meu, rege! Pentru că regele a făcut aceasta slujitorului său!”.

23. Ióab s-a ridicat, a mers la Gheşúr şi l-a adus pe Absalóm la Ierusalím.

24. Însă regele a zis: „Să se ducă în casa lui şi să nu-mi vadă faţa!”. Absalóm s-a dus în casa lui şi nu a văzut faţa regelui.

25. Ca Absalóm nu era nimeni în Israél atât de frumos. Era foarte admirat: din tălpi şi până în creştet nu avea niciun cusur.

26. Când se tundea pe cap – se tundea la fiecare sfârşit de an – pentru că era greu [părul] pe care îl avea îl tundea, greutatea părului de pe capul său era de două sute de sícli, după măsura regelui.

27. Lui Absalóm i s-au născut trei fii şi o fiică, numită Támar, care era o femeie frumoasă la chip.

28. Absalóm a locuit la Ierusalím doi ani de zile, însă faţa regelui nu a văzut-o.

29. Absalóm a trimis [vorbă] la Ióab că [vrea] să-l trimită la rege, dar Ióab nu a vrut să vină. A trimis a doua oară, dar nu a vrut să vină.

30. Absalóm le-a zis slujitorilor lui: „Vedeţi, ogorul lui Ióab este lângă al meu; are orz pe el; mergeţi şi daţi-i foc!”. Şi slujitorii lui Absalóm au dat foc ogorului.

31. Ióab s-a ridicat şi a mers la Absalóm acasă. Şi i-a zis: „Pentru ce slujitorii tăi au dat foc ogorului meu?”.

32. Absalóm i-a răspuns lui Ióab: „Iată, ţi-am trimis [vorbă] şi ţi-am zis: «Vino aici, căci vreau să te trimit la rege să-i spui: ‹Pentru ce m-am întors din Gheşúr? Era mai bine pentru mine să fi fost încă acolo› ». Acum vreau să văd faţa regelui. Dacă este vreo nelegiuire în mine, să mă omoare!”.

33. Ióab a mers la rege şi i-a povestit. [Davíd] l-a chemat pe Absalóm. El a venit, s-a prosternat cu faţa la pământ înaintea lui, iar regele l-a îmbrăţişat pe Absalóm.