Cartea Exodului, 13

1. Domnul i-a vorbit lui Moise:

2. „Sfinţeşte-mi orice întâi născut care deschide pântecele dintre fiii lui Israél, atât dintre oameni, cât şi dintre animale: acesta este al meu”.

3. Moise a zis poporului: ,,Aduceţi-vă aminte de ziua aceasta în care aţi ieşit din Egipt, din casa sclaviei; căci cu mână puternică v-a scos Domnul de acolo. Să nu se mănânce [nimic] dospit!

4. Voi ieşiţi astăzi, în luna Abíb.

5. Când te va duce Domnul în ţara canaaneénilor, a hetéilor, a amoréilor, a hevéilor şi a iebuséilor, [ţară] pe care a jurat părinţilor tăi că ţi-o va da, ţară unde curge lapte şi miere, să faci această slujire în luna aceasta!

6. Timp de şapte zile să mănânci ázime; în ziua a şaptea va fi o sărbătoare a Domnului.

7. Să se mănânce ázime în timpul celor şapte zile; să nu se vadă la tine nimic dospit, să nu se vadă la tine nici aluat între toate hotarele tale!

8. Să-i faci cunoscut fiului tău în ziua aceea, zicând: «Aceasta este pentru ceea ce a făcut Domnul pentru mine când am ieşit din Egipt»!

9. Să-ţi fie [aceasta] ca un semn pe mâna ta şi ca o aducere aminte între ochii tăi, pentru ca legea Domnului să fie în gura ta; căci cu mână puternică te-a scos Domnul din Egipt.

10. Să ţii hotărârea aceasta la timpul stabilit, din an în an!

11. Când te va duce Domnul în ţara canaaneénilor, aşa cum ţi-a jurat ţie şi părinţilor tăi, şi ţi-o va da,

12. să sfinţeşti pentru Domnul pe tot cel ce deschide pântecele şi pe orice întâi-născut din animalele tale: cei de parte bărbătească vor fi ai Domnului.

13. Şi pe orice întâi născut al măgăriţei îl vei răscumpăra cu un miel; iar dacă nu-l vei răscumpăra, îi vei frânge gâtul. Şi pe orice întâi-născut din om dintre fiii tăi îl vei răscumpăra.

14. Când fiul tău te va întreba mâine: «Ce înseamnă lucrul acesta?», să-i spui, zicând: «Domnul ne-a scos cu braţ puternic din Egipt, din casa sclaviei;

15. şi, pentru că Faraón se încăpăţâna să nu ne lase să plecăm, Domnul i-a ucis pe toţi întâii-născuţi din ţara Egiptului, de la întâii-născuţi ai oamenilor până la întâii-născuţi ai animalelor. De aceea eu jertfesc Domnului orice întâi-născut de parte bărbătească şi-l răscumpăr pe orice întâi-născut dintre fiii mei».

16. Să fie ca un semn pe mâna ta şi ca o podoabă între ochii tăi! Căci cu braţ puternic ne-a scos Domnul din Egipt”.

17. Când Faraón a lăsat poporul [să plece], Dumnezeu nu l-a condus pe drumul spre ţara filisténilor, deşi era aproape; căci Dumnezeu şi-a zis: „Ca nu cumva poporului, văzând războiul, să-i pară rău şi să se întoarcă în Egipt!”.

18. Dumnezeu a întors poporul pe drumul pustiului, spre Marea Roşie. Fiii lui Israél au ieşit înarmaţi din ţara Egiptului.

19. Moise a luat cu sine oasele lui Iosíf; căci el îi pusese pe fiii lui Israél să jure, zicând: ,,Dumnezeu vă va vizita; atunci să urcați cu voi oasele mele de aici”.

20. Au plecat din Sucót şi au aşezat tabăra la Etám, la marginea pustiului.

21. Domnul mergea înaintea lor, ziua într-o coloană de nor, ca să-i conducă pe drum, iar noaptea într-o coloană de foc, ca să-i lumineze, pentru ca să meargă şi ziua, şi noaptea.

22. Coloana de nor nu se depărta ziua dinaintea poporului, nici coloana de foc noaptea.