Cartea întâi a Regilor, 8

1. Atunci i-a adunat Solomón la Ierusalím pe bătrânii lui Israél şi pe toate căpeteniile triburilor, pe capii de familie ai fiilor lui Israél ca să mute arca alianţei Domnului din cetatea lui Davíd, adică Sión.

2. Toţi oamenii lui Israél s-au adunat la regele Solomón pentru sărbătoarea din luna Etánim, care este a şaptea lună.

3. Au venit toţi bătrânii lui Israél, iar preoţii au ridicat arca.

4. Au adus arca Domnului, cortul întâlnirii şi toate instrumentele sanctuarului care erau în cort: preoţii şi levíţii le-au dus.

5. Regele Solomón şi toată adunarea lui Israél care era cu el stăteau înaintea arcei şi aduceau jertfe din turmă şi din cireadă, care nu se puteau număra, nici calcula cât de multe erau.

6. Preoţii au dus arca alianţei Domnului la locul ei, în interiorul [încăperii] Debír, în Sfânta Sfintelor, sub aripile heruvimilor.

7. Căci heruvimii aveau aripile întinse spre locul arcei. Heruvimii acopereau arca şi drugii erau pe deasupra.

8. Drugii erau atât de lungi, încât capetele lor se vedeau din sanctuar în [încăperea] Debír, dar nu se vedeau afară. Şi sunt acolo până în ziua de azi.

9. În arcă nu erau decât cele două table de piatră pe care le-a pus Moise în ea la Hóreb când Domnul a încheiat [alianţă] cu fiii lui Israél la ieşirea lor din ţara Egiptului.

10. Când preoţii au ieşit din sanctuar, norul a umplut casa Domnului.

11. Preoţii nu au putut să rămână acolo să slujească din cauza norului. Căci gloria Domnului a umplut casa Domnului.

12. Atunci Solomón a zis: „Domnul a zis că vrea să locuiască în norul dens.

13. Eu ţi-am zidit o casă înaltă,un sălaş unde să locuieşti pentru totdeauna!”. Discursul lui Solomón către popor

14. Regele şi-a întors faţa şi a binecuvântat toată adunarea lui Israél. Toată adunarea lui Israél stătea în picioare.

15. Şi a zis: „Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israél, care i-a vorbit cu gura lui Davíd, tatăl meu, şi care a împlinit cu mâna lui [ceea ce a spus]:

16. «Din ziua când l-am scos pe poporul meu, Israél, din Egipt, n-am ales nicio cetate dintre toate triburile lui Israél ca să-mi zidească o casă unde să fie numele meu, dar l-am ales pe Davíd [rege] peste poporul meu, Israél».

17. Tatăl meu Davíd avea de gând să zidească o casă pentru numele Domnului Dumnezeului lui Israél.

18. Domnul i-a zis lui Davíd, tatăl meu: «Pentru că ai avut de gând să construieşti o casă pentru numele meu, bine ai făcut că ai avut acest gând.

19. Numai că nu tu vei zidi casa, ci fiul tău, cel ieşit din coapsele tale, el va zidi casa pentru numele meu».

20. Domnul a împlinit cuvintele pe care le rostise. Eu m-am ridicat în locul lui Davíd, tatăl meu, şi am stat pe tronul lui Israél, după cum a spus Domnul. Eu voi zidi casa pentru numele Domnului Dumnezeului lui Israél.

21. Am stabilit acolo un loc pentru arca în care este alianţa Domnului pe care a încheiat-o cu părinţii voştri când i-a scos din ţara Egiptului”.

22. Solomón a stat înaintea altarului Domnului, în faţa întregii adunări a lui Israél. Şi-a întins mâinile spre cer

23. şi a zis: „Doamne Dumnezeul lui Israél, nu este Dumnezeu ca tine nici sus în ceruri, nici jos pe pământ: tu ţii alianţa şi îndurarea faţă de slujitorii tăi care umblă înaintea ta din toată inima lor!

24. Ai ţinut ceea ce i-ai spus slujitorului tău Davíd, tatăl meu: ceea ce ai spus cu gura ta ai împlinit cu mâna ta, aşa cum este astăzi.

25. Acum, Doamne Dumnezeul lui Israél, [împlineşte] faţă de slujitorul tău Davíd, tatăl meu, ceea ce ai spus: «Nu va lipsi om din faţa mea care să stea pe tronul lui Israél. Numai fiii tăi să ţină căile lor, umblând înaintea mea aşa cum ai umblat tu!».

26. Acum, Dumnezeul lui Israél, să se adeverească cuvintele tale pe care le-ai rostit slujitorului tău Davíd, tatăl meu!

27. Căci într-adevăr locuieşte Dumnezeu pe pământ? Iată, cerurile şi cerurile cerurilor nu pot să te cuprindă! Cu atât mai puţin această casă pe care am construit-o.

28. Întoarce-ţi faţa spre rugăciunea slujitorului tău şi spre cererea lui, Doamne Dumnezeul meu, ca să asculţi strigătul şi rugăciunea pe care ţi-o adresează astăzi slujitorul tău!

29. Să fie ochii tăi deschişi spre casa aceasta noapte şi zi, spre locul în care ai zis: «Acolo va fi numele meu», ca să asculţi rugăciunea pe care ţi-o va adresa slujitorul tău în locul acesta!

30. Ascultă cererea slujitorului tău şi a poporului tău, Israél, când se vor ruga în locul acesta! Ascultă-i din sălaşul locuinţei tale, din ceruri! Ascultă şi iartă!

31. Dacă va păcătui cineva împotriva aproapelui său şi se va pune asupra lui un jurământ ca să-l facă să jure şi jurământul va veni înaintea altarului tău în casa aceasta,

32. ascultă-l din ceruri şi fă dreptate slujitorilor tăi: condamnă-l pe cel vinovat, ca să aduci calea lui asupra capului lui, şi îndreptăţeşte-l pe cel drept, ca să-i dai după dreptatea lui!

33. Când poporul tău, Israél, va fi lovit de duşman pentru că a păcătuit împotriva ta: dacă se vor întoarce la tine şi vor preamări numele tău, dacă se vor ruga şi-ţi vor adresa cereri în casa aceasta,

34. ascultă-i din ceruri, iartă păcatul poporului tău, Israél, şi adu-i înapoi în ţara pe care le-ai dat-o părinţilor lor!

35. Când se va închide cerul şi nu va fi ploaie pentru că au păcătuit împotriva ta, dacă se vor ruga în locul acesta şi vor preamări numele tău, dacă se vor întoarce de la păcatele lor pentru că i-ai umilit,

36. ascultă-i din ceruri şi iartă păcatul slujitorilor tăi şi al poporului tău, Israél! Învaţă-i calea cea bună pe care să meargă şi dă ploaie peste ţara ta pe care ai dat-o poporului tău ca moştenire!

37. Când va fi foamete în ţară, când va fi ciumă, tăciune, mană, lăcuste, omizi, când îi vor asedia duşmanii în ţara porţilor lor, când va fi vreo plagă, vreo boală,

38. orice rugăciune, orice cerere făcută pentru fiecare om şi pentru tot poporul tău, Israél, când îşi va recunoaşte fiecare suferinţa inimii şi îşi va întinde mâinile spre casa aceasta,

39. ascultă-l din ceruri, din sălaşul locuinţei tale, şi iartă-l; binevoieşte şi dă fiecăruia după toate căile lui, tu care cunoşti inima lui – pentru că tu, numai tu cunoşti inima tuturor fiilor oamenilor –

40. ca să se teamă de tine în toate zilele cât vor trăi pe faţa pâmântului pe care l-ai dat părinţilor noştri!

41. Când străinul care nu este din poporul tău, Israél, va veni dintr-o ţară îndepărtată pentru numele tău –

42. căci se va auzi de numele tău cel mare, de mâna ta cea puternică şi de braţul tău cel întins – când va veni să se roage în casa aceasta,

43. ascultă-l din ceruri, din sălaşul locuinţei tale şi fă după cum străinul a strigat către tine, pentru ca să cunoască toate popoarele pământului numele tău şi să se teamă de tine ca şi poporul tău, Israél, şi să se ştie că numele tău este invocat asupra acestei case pe care am construit-o!

44. Când poporul tău va ieşi la luptă împotriva duşmanului său pe drumul pe care îl vei trimite şi se va ruga Domnului îndreptat spre cetatea pe care ai ales-o şi spre casa pe care am construit-o pentru numele tău,

45. ascultă din ceruri rugăciunile şi cererile lui şi fă-i dreptate!

46. Când va păcătui împotriva ta – căci nu este om care să nu păcătuiască – şi te vei mânia pe el şi-l vei da în mâna duşmanului, care-l va duce captiv în ţara duşmanului, departe sau aproape;

47. dacă va pune [asta] la inimă în ţara unde va fi captiv, dacă se va întoarce şi va căuta îndurare la tine în ţara captivităţii lui, zicând: «Am păcătuit, am săvârşit nelegiuire: sunt vinovat!»,

48. dacă se va întoarce la tine din toată inima lui şi din tot sufletul său în ţara duşmanilor lui care l-au dus în captivitate, dacă se va ruga ţie îndreptat spre ţara lui pe care ai dat-o părinţilor lor, spre cetatea pe care ai ales-o, spre casa pe care am construit-o pentru numele tău,

49. ascultă din ceruri, din sălaşul locuinţei tale rugăciunile şi cererile sale şi fă-i dreptate!

50. Iartă-i poporului tău păcatele şi toate nelegiuirile pe care le-a săvârşit împotriva ta şi fă-l să găsească îndurarea înaintea celor care l-au dus captiv, ca să se îndure de el!

51. Căci ei sunt poporul tău şi moştenirea ta. Tu i-ai scos din Egipt, din mijlocul cuptorului de fier.

52. Ochii tăi să fie deschişi la cererea slujitorului tău şi la cererea poporului tău, Israél, ca să-i asculţi în orice îţi vor cere!

53. Căci tu i-ai ales dintre toate popoarele pământului ca să fie moştenirea ta, după cum ai vorbit prin Moise, slujitorul tău, când i-ai scos pe părinţii noştri din Egipt, Doamne Dumnezeule!”.

54. Când Solomón a terminat de adresat Domnului toată rugăciunea aceasta şi cererea aceasta, s-a ridicat dinaintea altarului Domnului unde îngenunchiase şi unde era cu mâinile întinse spre cer.

55. Stând în picioare, a binecuvântat toată adunarea lui Israél cu glas puternic, zicând:

56. „Binecuvântat să fie Domnul care a dat linişte poporului său, Israél, conform cu tot ce a spus! Nu a rămas neîmplinit niciunul dintre cuvintele cele bune pe care le-a spus prin Moise, slujitorul său.

57. Domnul Dumnezeul nostru să fie cu noi cum a fost cu părinţii noştri; să nu ne părăsească şi să nu ne lase!

58. Să ne plece inimile spre el, ca să umblăm pe toate căile sale şi să păzim poruncile lui, hotărârile lui şi legile pe care le-a poruncit părinţilor noştri!

59. Cuvintele acestea pe care le-am adresat în rugăciune înaintea Domnului să fie zi şi noapte aproape de Domnul, ca să facă dreptate slujitorului său şi poporului său, Israél, după nevoia fiecărei zile.

60. Pentru ca să cunoască toate popoarele pământului că Domnul, el este Dumnezeu şi că nu este altul!

61. Inima voastră să fie întru totul cu Domnul Dumnezeul nostru ca să mergeţi după hotărârile sale şi să păziţi poruncile sale, aşa cum este astăzi!”.

62. Regele şi tot Israélul care era cu el au adus jertfe înaintea Domnului.

63. Solomón a înjunghiat douăzeci şi două de mii de boi şi o sută douăzeci de mii de oi pentru jertfa de împăcare, jertfă pentru Domnul. Şi au dedicat regele şi toţi fiii lui Israél casa Domnului.

64. În ziua aceea, regele a consacrat interiorul curţii care este înaintea templului Domnului; căci acolo a adus arderile de tot, ofrandele şi grăsimile jertfelor de împăcare, pentru că altarul de bronz care este înaintea Domnului era prea mic ca să cuprindă arderile de tot, ofrandele şi grăsimile jertfelor de împăcare.

65. Solomón a celebrat în acea vreme sărbătoarea cu tot Israélul care era cu el – o adunare mare venită de la intrarea în Hamát până la râul Egiptului – înaintea Domnului Dumnezeului nostru timp de şapte zile şi alte şapte zile, adică paisprezece zile.

66. În ziua a opta, a dat drumul poporului. Ei l-au binecuvântat pe rege şi s-au dus la corturile lor, veseli şi cu inima bucuroasă pentru tot binele pe care-l făcuse Domnul lui Davíd, slujitorul său, şi poporului său, Israél.