Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul), 3

1. Pentru toate există o vremeşi un timp, pentru toate cele plăcute sub ceruri.

2. Este un timp pentru a se naşte şi un timp pentru a muri; un timp pentru a planta şi un timp pentru a smulge ce s-a plantat;

3. un timp pentru a ucide şi un timp pentru a vindeca; un timp pentru a dărâma şi un timp pentru a construi;

4. un timp pentru a plânge şi un timp pentru a râde; un timp pentru a geme şi un timp pentru a dansa;

5. un timp pentru a arunca pietre şi un timp pentru a aduna pietre; un timp pentru a îmbrăţişa şi un timp pentru a se îndepărta de îmbrăţişare;

6. un timp pentru a căuta şi un timp pentru a pierde, un timp pentru a păstra şi un timp pentru a arunca;

7. un timp pentru a rupe și un timp pentru a coase; un timp pentru a tăcea şi un timp pentru a vorbi.

8. un timp pentru a iubi şi un timp pentru a urî; un timp pentru luptă şi un timp pentru pace.

9. Ce folos are cel care lucrează din tot ceea ce trudeşte el?

10. Am văzut îndeletnicirea pe care Dumnezeu le-a dat-o fiilor oamenilor ca să se ocupe cu ea.

11. Toate le-a făcut frumoase la timpul lor, ba chiar a pus veşnicia în inima [omului], chiar dacă omul nu poate să afle lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu de la început şi până la sfârşit.

12. Am recunoscut că nu este bine în ele decât să se bucure şi să facă binele în viaţa lor.

13. Şi omul care mănâncă şi bea şi vede ceea ce este bun în toată truda lui, şi aceasta este darul lui Dumnezeu.

14. Am cunoscut că tot ceea ce face Dumnezeu este pentru totdeauna: nu este nimic de adăugat la el şi nimic de scos din el. Dumnezeu a făcut pentru ca să se teamă de el.

15. Ceea ce s-a făcut s-a făcut deja şi ceea ce a fost a fost deja. Dumnezeu caută ceea ce s-a urmărit.

16. Am mai văzut sub soare că în locul judecăţii era nelegiuirea şi în locul dreptăţii era vinovăţia.

17. Mi-am zis în inimă: „Dumnezeu îi va judeca pe cel drept şi pe cel vinovat, căci este un timp pentru ceea ce este plăcut şi pentru tot ceea ce este făcut acolo”.

18. Am zis în inimă: „Din cauza fiilor oamenilor, ca Dumnezeu să-i încerce şi să vadă că nu sunt decât animale”.

19. Soarta omului şi soarta animalului este aceeaşi soartă; cum moare unul, aşa moare şi celălat: este aceeaşi suflare pentru toţi şi omul nu are niciun avantaj faţă de animale, căci totul este deşertăciune.

20. Toate merg spre un singur loc: toate sunt din ţărână, toate se întorc în ţărână.

21. Cine cunoaşte suflarea fiilor oamenilor? Oare urcă spre înălţimi? Sau suflarea animalelor, oare coboară ea spre adâncul pământului?

22. Am văzut că nu este nimic mai bun pentru om decât să se bucure de ceea ce face: aceasta este partea lui. Căci cine-l va duce să vadă ceea ce va fi după el?