1. M-am uitat și, iată, pe întinderea care era deasupra capului heruvimilor era ca o piatră de safir, se vedea ca înfățișarea asemănării unui tron care era deasupra lor!

2. [Domnul] i-a zis omului îmbrăcat în in: „Intră între roțile care sunt sub heruvimi și umple-ți palmele cu cărbuni de foc dintre cei care sunt între heruvimi și împrăștie-i asupra cetății!”. El a plecat dinaintea ochilor mei.

3. Heruvimii stăteau în partea dreaptă a templului când omul a intrat și un nor a umplut curtea interioară.

4. Gloria Domnului s-a înălțat de deasupra heruvimului pe pragul templului: templul s-a umplut de nor, iar curtea s-a umplut de strălucirea gloriei Domnului.

5. Zgomotul aripilor heruvimilor se auzea până în curtea exterioară; era ca glasul Celui Atotputernic când vorbește.

6. Când i-a poruncit omului îmbrăcat în in: „Ia foc dintre roți, dintre heruvimi!”, el a intrat și a stat lângă roată.

7. Un heruvim şi-a întins mâna între heruvimi, spre focul care era între heruvimi, a luat și l-a pus în mâinile celui îmbrăcat în in. El l-a luat și a ieșit.

8. Și s-a arătat la heruvimi imaginea unei mâini de om sub aripile lor.

9. M-am uitat și, iată, lângă heruvimi erau patru roți; o roată lângă un heruvim și o roată lângă un heruvim! Înfățișarea roților era ca strălucirea pietrei de crisolit.

10. Înfățișarea lor era aceeași asemănare pentru toate patru: era ca o roată în mijlocul altei roți.

11. Când mergeau, mergeau pe cele patru părți ale lor. Nu se întorceau în mersul lor, căci spre locul unde se îndrepta capul, mergeau într-acolo. Nu se întorceau în mersul lor.

12. Tot trupul lor, spatele lor, mâinile lor și aripile lor și roțile erau pline de ochi de jur împrejur; cele patru părți ale lor aveau roțile lor.

13. Cele patru roți au fost numite, în auzul meu, „gálgal”.

14. Fiecare avea patru feţe: faţa celui dintâi era o față de heruvim, fața celui de-al doilea era o față de om, a celui de-al treilea era o față de leu și a celui de-al patrulea era o față de vultur.

15. Apoi heruvimii s-au ridicat. Aceasta era ființa pe care o văzusem la râul Chebár.

16. Când heruvimii mergeau, roțile mergeau lângă ei; când heruvimii își ridicau aripile ca să se înalțe de la pământ, roțile nu se întorceau nici ele de lângă ei.

17. Când ei stăteau, stăteau [și roțile]; când se înălțau, se înălțau cu ei, căci Duhul ființei era în ele.

18. Gloria Domnului a ieșit de deasupra pragului templului și a stat peste heruvimi.

19. Heruvimii și-au înălțat aripile și s-au ridicat de la pământ în văzul meu. Când au ieșit, roțile erau lângă ei. S-au oprit la intrarea porții dinspre răsărit a templului Domnului. Gloria Dumnezeului lui Israél era peste ei, de deasupra.

20. Aceasta era ființa pe care o văzusem sub Dumnezeul lui Israél la râul Chebár. Și am recunoscut că erau heruvimi.

21. Cei patru aveau patru fețe fiecare și patru aripi fiecare; și era o asemănare de mâini de om sub aripile lor.

22. Asemănarea fețelor lor era ca fețele pe care le văzusem la râul Chebár: înfățișarea lor și ei înșiși. Fiecare mergea drept înaintea lui.





“Quando ofendemos a justiça de Deus, apelamos à Sua misericórdia. Mas se ofendemos a Sua misericórdia, a quem podemos apelar? Ofender o Pai que nos ama e insultar quem nos auxilia é um pecado pelo qual seremos severamente julgados.” São Padre Pio de Pietrelcina