Cartea Psalmilor, 102
1. Rugăciunea unui sărman care este sleit de putere şi îşi revarsă plângerea înaintea Domnului.
2. Doamne, ascultă rugăciunea mea şi strigarea mea să ajungă la tine!
3. Nu-ţi întoarce faţa de la mine în ziua strâmtorării mele; pleacă-ţi urechea spre mine în ziua în care te chem, grăbeşte-te să-mi răspunzi!
4. Căci zilele mele s-au spulberat ca fumul şi oasele mele ard ca jarul.
5. Inima mea a fost lovită şi se usucă precum iarba, încât uit să-mi mănânc şi pâinea.
6. Din cauza geamătului [continuu], mi s-a lipit pielea de oase.
7. M-am asemănat cu bufniţa din pustiu, m-am făcut asemenea cucuvelei din ruine.
8. Stau de veghe şi sunt ca pasărea singuratică pe acoperiş;
9. ziua întreagă mă insultă duşmanii; cei care mă lăudau jură împotriva mea.
10. Mă hrănesc cu cenuşă în loc de pâine şi cu lacrimi mi-am amestecat băutura,
11. din pricina mâniei şi a furiei tale; fiindcă, după ce m-ai înălţat, m-ai doborât.
12. Zilele mele sunt ca umbra care trece şi eu m-am uscat ca iarba.
13. Tu, Doamne, rămâi în veci şi amintirea ta [dăinuie] din generaţie în generaţie.
14. Tu te vei ridica şi te vei îndura de Sión, căci este timpul [să-ţi arăţi] îndurarea, întrucât a venit timpul potrivit.
15. Iată, servitorii tăi îndrăgesc pietrele lui şi le este milă de ruinele sale!
16. Toate popoarele se vor teme de numele Domnului şi toţi regii pământului, de gloria sa,
17. pentru că Domnul a reconstruit Siónul şi s-a arătat în gloria lui.
18. El ia aminte la rugăciunea celor lipsiţi şi nu dispreţuieşte rugăciunea lor.
19. Aceasta să se scrie pentru generaţiile următoare şi poporul care se va naşte îl va lăuda pe Domnul;
20. pentru că el a privit din înălţimi, din sanctuarul său; Domnul s-a uitat din cer asupra pământului,
21. ca să asculte suspinul celor închişi şi pentru a-i elibera pe cei condamnaţi la moarte.
22. Pentru ca numele Domnului să fie vestit în Sión şi lauda lui, în Ierusalím
23. când se vor aduna împreună popoarele şi domniile ca să-i slujească Domnului.
24. Mi-a vlăguit pe cale puterea, mi-a scurtat [numărul] zilelor. Am zis: Dumnezeul meu,
25. nu mă lua la jumătatea zilelor mele; anii tăi sunt din generaţie în generaţie!
26. De la început ai întemeiat pământul şi cerurile sunt lucrarea mâinilor tale.
27. Ele vor pieri, dar tu rămâi şi toate se vor învechi ca un veşmânt şi le vei schimba ca pe o haină.
28. Dar tu eşti acelaşi şi anii tăi nu se sfârşesc.
29. Fiii slujitorilor tăi vor avea o locuinţă şi descendenţa lor va rămâne în siguranţă în faţa ta.