Found 154 Results for: Cincizeci
Acum, trimite şi adună tot Israélul la mine pe muntele Carmél, pe cei patru sute cincizeci de profeţi ai lui Báal şi pe cei patru sute de profeţi ai Aşérei care mănâncă la masa Izabelei!”. (Cartea întâi a Regilor 18, 19)
Ilíe a zis poporului: „Eu singur am rămas profet al Domnului, iar profeţii lui Báal sunt patru sute cincizeci. (Cartea întâi a Regilor 18, 22)
A trimis la el o căpetenie de cincizeci cu cei cincizeci ai lui. Au urcat la el şi, iată, el locuia pe vârful muntelui; şi i-au zis: „Om al lui Dumnezeu, regele a spus să cobori!”. (Cartea a doua a Regilor 1, 9)
Ilíe a răspuns şi i-a zis căpeteniei peste cincizeci: „Dacă eu sunt un om al lui Dumnezeu, să coboare foc din cer şi să vă mistuie pe tine şi pe cei cincizeci ai tăi!”. Şi a coborât foc din cer şi i-a mistuit pe el şi pe cei cincizeci ai lui. (Cartea a doua a Regilor 1, 10)
[Ahazía] a trimis din nou la el o altă căpetenie peste cincizeci cu cei cincizeci ai lui. I-au zis: „Om al lui Dumnezeu, aşa zice regele: «Grăbeşte-te să cobori!»”. (Cartea a doua a Regilor 1, 11)
Ilíe a răspuns şi le-a zis: „Dacă eu sunt un om al lui Dumnezeu, să coboare foc din cer şi să vă mistuie pe tine şi pe cei cincizeci ai tăi!”. Şi a coborât foc din cer şi l-a mistuit pe el şi pe cei cincizeci ai lui. (Cartea a doua a Regilor 1, 12)
[Ahazía] a trimis din nou, pentru a treia oară, o căpetenie peste cincizeci cu cei cincizeci ai săi. [Această] a treia căpetenie peste cincizeci a urcat. Când a ajuns, şi-a plecat genunchii înaintea lui Ilíe şi l-a rugat: „Om al lui Dumnezeu, te rog, să fie preţioasă în ochii tăi viaţa mea şi viaţa acestor cincizeci, slujitori ai tăi! (Cartea a doua a Regilor 1, 13)
Iată, a coborât foc din cer şi le-a mistuit pe cele două căpetenii peste cincizeci şi pe cei cincizeci ai lor! Acum, viaţa mea să fie preţioasă în ochii tăi!”. (Cartea a doua a Regilor 1, 14)
Cincizeci de oameni dintre fiii profeţilor au mers şi au stat în faţă, departe, iar ei amândoi erau lângă Iordán. (Cartea a doua a Regilor 2, 7)
Ei i-au zis: „Iată, sunt cincizeci de slujitori viteji ai tăi: să meargă şi să-l caute pe stăpânul tău! Poate nu l-a luat Duhul Domnului, ci l-a dus pe vreunul dintre munţi sau într-una dintre văi”. Dar el a zis: „Nu-i trimiteţi [nicăieri]!”. (Cartea a doua a Regilor 2, 16)
Dar ei au insistat foarte mult. Atunci a zis: „Trimiteţi-i!”. Ei i-au trimis pe cei cincizeci de oameni: l-au căutat trei zile, dar nu l-au găsit. (Cartea a doua a Regilor 2, 17)
Nu i-a fost lăsat lui Ioaház mai mult popor decât cincizeci de călăreţi, zece care şi zece mii de pedestraşi, căci îi nimicise regele din Arám şi-i făcuse ca praful de călcat [în picioare]. (Cartea a doua a Regilor 13, 7)