Found 71 Results for: spunea
a mers şi s-a aşezat în faţa lui, depărtându-se ca la o bătaie de arc. Căci îşi spunea: „Să nu văd moartea copilului!”. S-a aşezat în faţă, şi-a ridicat glasul şi a început să plângă. (Cartea Genezei 21, 16)
Léa a zămislit şi a născut un fiu. I-a pus numele Rubén, căci spunea: „Domnul a văzut umilirea mea; mă va iubi de acum soţul meu”. (Cartea Genezei 29, 32)
Când intra Moise înaintea Domnului ca să-i vorbească, îşi scotea vălul până când ieşea; iar când ieşea, le spunea fiilor lui Israél ce i se poruncise. (Cartea Exodului 34, 34)
Ea spunea: „S-a îndepărtat gloria din Israél, pentru că a fost luată arca lui Dumnezeu”. (Cartea întâi a lui Samuél 4, 22)
Saul i-a zis lui Davíd: „Iat-o pe Meráb, fiica mea cea mai mare! Ţi-o voi da de soţie. Numai să fii pentru mine un fiu viteaz şi să lupţi luptele Domnului!”. Saul îşi spunea: „Să nu fie mâna mea asupra lui, ci mâna filisténilor să fie asupra lui!”. (Cartea întâi a lui Samuél 18, 17)
Saul n-a spus nimic în ziua aceea. Căci îşi spunea: „Este o întâmplare; nu este curat, cu siguranţă nu este pur!”. (Cartea întâi a lui Samuél 20, 26)
Davíd nu lăsa în viaţă nici bărbat, nici femeie ca să vină la Gat, căci spunea: „să nu povestească despre noi: «Aşa făcea Davíd»!”. Aceasta era regula lui tot timpul cât a locuit în câmpia filisténilor. (Cartea întâi a lui Samuél 27, 11)
Regele s-a cutremurat şi a urcat în camera de deasupra porţii şi a plâns. În timp ce mergea spunea: „Fiul meu Absalóm! Fiul meu, fiul meu Absalóm! De m-ar fi dat pe mine la moarte în locul tău! Absalóm, fiul meu, fiul meu!”. (Cartea a doua a lui Samuél 19, 1)
Viu este Domnul că nu este popor sau regat unde să nu fi trimis stăpânul meu să te caute. Şi când se spunea că nu eşti acolo, punea regatul sau poporul să jure că nu te-a găsit. (Cartea întâi a Regilor 18, 10)
Raguél, sculându-se, i-a chemat pe slujitori la sine, au mers şi au săpat o groapă. Căci spunea: „În caz că a murit, să nu ajungem de râs şi de ruşine!”. (Cartea lui Tobía 8, 10)
Însă Tobít îi spunea: „Taci, nu te îngrijora, soră! Este sănătos. Mai degrabă există un motiv de întârziere acolo. Omul care a mers cu el acolo este de încredere şi dintre fraţii noştri. Nu te mâhni pentru el, soră! Îndată va fi aici!”. (Cartea lui Tobía 10, 6)
Ea însă îi spunea: „Taci şi lasă-mă, nu mă păcăli! Fiul meu a pierit”. Şi în fiecare zi ieşea în fugă din casă, se uita pe drumul pe care plecase fiul ei şi nu se încredea în nimeni. Iar când apunea soarele, intra, îl jelea şi îl plângea toată noaptea şi nu avea somn. (Cartea lui Tobía 10, 7)