Cartea a doua a lui Samuél, 12

1. Domnul l-a trimis pe Natán la Davíd. Natán a venit la el şi i-a zis: „Erau doi oameni într-o cetate: unul bogat şi altul sărac.

2. Bogatul avea turme şi cirezi foarte multe.

3. Săracul nu avea decât o mieluţă pe care o cumpărase; o hrănea şi o creştea la el împreună cu copiii lui; ea mânca din bucata lui şi bea din paharul lui, dormea la sânul lui şi era pentru el ca o fiică.

4. A venit un călător la omul bogat. Dar bogatul nu s-a îndurat să ia din turma sau din cireada lui ca să pregătească pentru călătorul care venise la el, ci a luat mieluţa omului sărac şi a pregătit-o pentru omul care venise la el”.

5. Davíd s-a aprins de mânie foarte mult împotriva omului şi i-a zis lui Natán: „Viu este Domnul că omul care a făcut lucrul acesta este sortit morţii!

6. Să plătească de patru ori mieluţa din cauză că a făcut lucrul acesta şi pentru că nu s-a îndurat!”.

7. Natán i-a zis lui Davíd: „Tu eşti omul [acesta]! Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israél: «Eu te-am uns rege peste Israél şi eu te-am eliberat din mâna lui Saul;

8. ţi-am dat casa stăpânului tău şi soţiile stăpânului tău la sânul tău; ţi-am dat casa lui Israél şi a lui Iúda. Şi dacă ar fi fost puţin, aş mai fi adăugat şi altele.

9. Pentru ce ai dispreţuit cuvântul Domnului şi ai făcut ce este rău în ochii lui? L-ai lovit cu sabia pe Uría, hetéul, ai luat-o de soţie pe soţia lui şi pe el l-ai ucis cu sabia fiilor lui Amón.

10. Acum, nu se va îndepărta sabia de casa ta niciodată, pentru că m-ai dispreţuit şi ai luat-o pe soţia lui Uría, hetéul, ca să fie soţia ta».

11. Aşa vorbeşte Domnul: «Iată, voi ridica răul împotriva ta din casa ta! Voi lua soţiile tale sub ochii tăi şi le voi da prietenilor tăi. Ei se vor culca cu soţiile tale sub ochii tăi la lumina acestui soare.

12. Tu ai lucrat pe ascuns, eu însă voi face lucrul acesta în faţa întregului Israél şi la lumina soarelui»”.

13. Davíd i-a zis lui Natán: „Am păcătuit împotriva Domnului!”. Iar Natán i-a zis lui Davíd: „Domnul îţi iartă păcatul; nu vei muri.

14. Dar pentru că l-ai dispreţuit pe Domnul ca duşmanii lui prin lucrul acesta, fiul care ţi s-a născut va muri”.

15. Natán a plecat acasă. Domnul a lovit copilul pe care i-l născuse soţia lui Uría lui Davíd şi el s-a îmbolnăvit.

16. Davíd l-a căutat pe Domnul pentru copil şi a postit; a venit şi şi-a petrecut noaptea culcat la pământ.

17. Bătrânii casei lui au venit la el ca să-l ridice de la pământ, însă el nu a voit şi nu a mâncat nimic cu ei.

18. A şaptea zi copilul a murit. Slujitorii lui Davíd s-au temut să-i facă cunoscut că a murit copilul. Căci ziceau: „Când copilul era viu, i-am vorbit şi nu ne-a ascultat. Cum să-i spunem: «A murit copilul»?”.

19. Davíd a văzut că slujitorii lui şuşoteau şi a înţeles că murise copilul. Davíd i-a întrebat pe slujitorii săi: „A murit copilul?”. Ei au zis: „A murit”.

20. Atunci Davíd s-a ridicat de la pământ, s-a spălat, s-a uns şi şi-a schimbat hainele; apoi s-a dus în casa Domnului şi s-a prosternat înaintea lui. S-a întors acasă şi a cerut să i se aducă mâncare şi a mâncat.

21. Slujitorii lui i-au zis: „Ce este lucrul acesta pe care îl faci? Când trăia copilul, posteai şi plângeai; acum, când a murit copilul, te ridici şi mănânci!”.

22. El a răspuns: „Când trăia copilul posteam şi plângeam, căci ziceam: «Cine ştie? Poate se va îndura Domnul de mine şi va ţine copilul în viaţă!».

23. Acum, când a murit, pentru ce să mai postesc? Pot eu să-l fac să se întoarcă [la viaţă]? Eu mă voi duce la el, dar el nu se va întoarce la mine”.

24. Davíd a consolat-o pe Batşéba, soţia lui. A intrat la ea şi s-a culcat cu ea. Ea a născut un fiu şi i-a dat numele de Solomón. Şi Domnul l-a iubit.

25. [Domnul] l-a trimis pe Natán, profetul, şi i-a pus numele de Iedidia, după cum [a vrut] Domnul.

26. Ióab a luptat împotriva [cetăţii] Rabá a fiilor lui Amón şi a capturat cetatea de domnie.

27. Ióab a trimis mesageri la Davíd să-i spună: „Am luptat împotriva [cetăţii] Rabá şi am capturat şi cetatea apelor.

28. Acum adună restul poporului, aşază-ţi tabăra împotriva cetăţii şi captureaz-o ca să nu o capturez eu şi să fie numită după numele meu!”.

29. Davíd a adunat tot poporul, a mers la Rabá, a luptat împotriva ei şi a capturat-o.

30. Au luat coroana de pe capul regelui lor, a cărei greutate era de un talánt de aur şi avea pietre preţioase, şi au pus-o pe capul lui Davíd. Prada pe care au luat-o din cetate a fost foarte mare.

31. I-a scos pe locuitorii care erau în ea şi i-a pus [să muncească] cu ferăstrăul, cu sapa de fier, cu securea de fier şi la cuptorul de ars cărămăzi. Aşa a făcut cu toate cetăţile fiilor lui Amón. Apoi, Davíd şi tot poporul s-au întors la Ierusalím.