Cartea a doua a lui Samuél, 3

1. Războiul a ţinut mult între casa lui Saul şi casa lui Davíd. Davíd devenea tot mai puternic, iar Saul devenea tot mai slab.

2. Lui Davíd i s-au născut fii la Hebrón: întâiul lui născut a fost Amnón, din Ahinóam din Izreél;

3. al doilea, Chileáb, din Abigáil din Carmél, soţia lui Nabál; al treilea, Absalóm, fiul Maácăi, fiica lui Talmái, regele din Gheşúr;

4. al patrulea, Adonía, fiul lui Haghít; al cincilea, Şefatía, fiul lui Abitál;

5. al şaselea, Itreám, fiul Églei, soţia lui Davíd. Aceştia i s-au născut lui Davíd la Hebrón.

6. Cât timp a durat războiul dintre casa lui Saul şi casa lui Davíd, Abnér a fost puternic în casa lui Saul.

7. Saul a avut o concubină al cărei nume era Riţpá, fiica lui Aiá. [Iş-Bóşet] i-a zis lui Abnér: „De ce ai intrat la concubina tatălui meu?”.

8. Abnér s-a mâniat foarte tare de cuvintele lui Iş-Bóşet şi a răspuns: „Oare sunt cap de câine eu pentru Iúda? Astăzi arăt îndurare casei lui Saul, tatăl tău, fraţilor săi şi prietenilor săi şi nu te-am dat în mâna lui Davíd, şi totuşi azi mă învinuieşti de nelegiuire cu femeia [aceasta]?

9. Aşa să facă Dumnezeu lui Abnér – ba mai rău – că, după cum i-a jurat Domnul lui Davíd, aşa îi voi face eu:

10. să treacă domnia de la casa lui Saul şi să-l ridice pe tron pe Davíd peste Israél şi peste Iúda, de la Dan până la Béer-Şéba!”.

11. [Iş-Bóşet] nu a mai putut să-i întoarcă vreun cuvânt lui Abnér, pentru că se temea de el.

12. Abnér a trimis mesageri la Davíd să-i spună din partea lui: „A cui este ţara? Încheie o alianţă cu mine şi mâna mea va fi cu tine ca să aducă la tine tot Israélul!”.

13. El a zis: „Bine! Voi face alianţă cu tine; însă îţi cer un lucru: să nu-mi vezi faţa decât dacă mi-o vei aduce pe Micál, fiica lui Saul, când vei veni să-mi vezi faţa!”.

14. Davíd a trimis mesageri la Iş-Bóşet, fiul lui Saul, să-i spună: ,,Dă-mi-o pe soţia mea Micál, cu care m-am logodit pentru o sută de prepuţuri de la filisténi!”.

15. Iş-Bóşet a trimis să o ia de la soţul [ei], de la Paltiél, fiul lui Láiş.

16. Soţul ei a mers după ea plângând până la Bahurím. Iar Abnér i-a zis: „Întoarce-te!”. Iar el s-a întors.

17. Abnér a vorbit cu bătrânii lui Israél, zicându-le: „Cândva îl căutaţi pe Davíd ca să fie regele vostru.

18. Acum faceţi-l! Căci Domnul i-a zis lui Davíd: «Prin mâna lui Davíd, slujitorul meu, îl voi elibera pe poporul meu din mâna filisténilor şi din mâna tuturor duşmanilor săi»”.

19. Abnér le-a vorbit şi celor din Beniamín şi s-a dus să le spună în auzul lui Davíd la Hebrón ceea ce este bun în ochii lui Israél şi în ochii întregii case a lui Beniamín.

20. Abnér a venit la Davíd în Hebrón cu douăzeci de oameni; iar Davíd a făcut un ospăţ pentru Abnér şi pentru cei care erau cu el.

21. Abnér i-a zis lui Davíd: „Mă voi scula şi voi pleca să adun tot Israélul la stăpânul meu, regele, ca să facă alianţă cu tine şi peste tot ceea ce-ţi doreşte inima”. Davíd i-a dat drumul lui Abnér şi [acesta] a plecat în pace.

22. Ióab şi slujitorii veneau [de la urmărirea] unei cete şi aduceau cu ei pradă multă. Abnér nu mai era cu Davíd la Hebrón, căci Davíd îi dăduse drumul, iar el a mers în pace.

23. Când a venit Ióab cu toată armata lui, i s-a spus: „Abnér, fiul lui Ner, a venit la rege care i-a dat drumul şi a plecat în pace”.

24. Ióab a mers la rege şi i-a zis: „Ce ai făcut? Abnér a venit la tine; de ce i-ai dat drumul şi a plecat?

25. Îl cunoşti pe Abnér, fiul lui Ner! A venit să te înşele, să ştie când ieşi şi când intri şi să ştie tot ce faci”.

26. Ióab a ieşit de la Davíd şi a trimis mesageri după Abnér. L-au adus înapoi de la cisterna Sira. Davíd însă nu ştia [nimic].

27. Abnér s-a întors la Hebrón. Ióab l-a dus în mijlocul porţii ca să-i vorbească în linişte. L-a lovit acolo în burtă şi l-a omorât pentru sângele lui Asaél, fratele lui.

28. Davíd a aflat apoi şi a zis: „Nevinovat sunt eu şi regatul meu pentru totdeauna înaintea Domnului de sângele lui Abnér, fiul lui Ner;

29. să cadă asupra capului lui Ióab şi asupra întregii case a tatălui său! Să nu lipsească din casa lui Ióab cel care are scurgere, leprosul, cel care se sprijină în băţ, cel care cade de sabie şi cel care este lipsit de pâine!”.

30. Ióab şi Abişái, fratele său, l-au omorât pe Abnér, pentru că îl omorâse pe Asaél, fratele lor, în lupta de la Gabaón.

31. Davíd i-a zis lui Ióab şi întregului popor care era cu el: „Sfâşiaţi-vă hainele, încingeţi-vă cu saci şi jeliţi înaintea lui Abnér!”. Iar regele Davíd mergea în urma sicriului.

32. L-au îngropat pe Abnér la Hebrón. Regele şi-a ridicat glasul şi a plâns la mormântul lui Abnér. Tot poporul plângea.

33. Regele a cântat de jale pentru Abnér, zicând: „Să moară Abnér, cum moare un nebun?

34. Mâinile tale nu erau legate şi picioarele tale nu erau puse în lanţuri. Ai căzut cum cade cineva înaintea celor nelegiuiţi”. Şi tot poporul a continuat să-l plângă.

35. Apoi tot poporul a venit la Davíd ca să-l facă să mănânce ceva cât era încă ziuă; dar Davíd a jurat, zicând: „Aşa să-mi facă Dumnezeu – ba mai rău – dacă voi gusta pâine sau altceva înainte de apusul soarelui!”.

36. Tot poporul a aflat [aceasta] şi a fost bun în ochii întregului popor. Tot ce făcea regele era bun în ochii întregului popor.

37. Tot poporul şi tot Israélul au înţeles în ziua aceea că nu regele fusese cel care îl omorâse pe Abnér, fiul lui Ner.

38. Regele le-a zis slujitorilor săi: „Oare nu ştiţi că o căpetenie mare a căzut astăzi în Israél?

39. Acum eu sunt încă slab, deşi sunt uns ca rege; însă oamenii aceia, fiii Ţerúiei, sunt mai puternici decât mine. Să răsplătească Domnul celui care a făcut răul după răutatea sa!”.