1. Nu dori mulţime de fii buni la nimic şi nu te bucura de fiii nelegiuiţi!

2. Dacă se înmulţesc, nu te bucura de ei decât dacă este în ei teama de Domnul!

3. Nu te încrede în viaţa lor şi nu te sprijini pe mulţimea lor! Vei geme de o durere prematură şi pe neaşteptate vei cunoaşte sfârşitul lor. Căci este mai bun unul decât o mie şi să mori fără copii decât să ai copii nelegiuiţi.

4. De la un singur om cugetat cetatea va fi populată, dar tribul celor fărădelege va fi devastat.

5. Multe astfel [de lucruri] au văzut ochii mei şi urechea mea a auzit [lucruri] şi mai grave decât acestea.

6. Focul se aprinde în adunarea păcătoşilor şi mânia ia foc în neamul neascultător.

7. [Domnul] nu i-a iertat pe giganţii din vechime care s-au ridicat prin forţa lor.

8. Nu i-a cruţat pe cei care locuiau cu Lot, ei care făceau lucruri abominábile din cauza aroganţei lor.

9. Nu a avut milă de neamul pierzării care s-a exaltat prin păcatele sale. Toate acestea le-a făcut pentru neamurile cu inima împietrită şi pentru mulţimea sfinţilor săi nu a fost mângâiat.

10. Tot aşa cu cei şase sute de mii de pedestraşi care s-au adunat împreună în împietrirea inimii lor. Biciuind, îndurându-se, lovind, vindecând, Domnul i-a păstrat în milă şi educaţie.

11. Chiar dacă ar fi unul singur cu grumazul înţepenit, ar fi de mirare aceasta: să scape nepedepsit. Căci îndurarea şi mânia sunt la el, el este puternic în îndurare, dar îşi revarsă mânia.

12. Cât de mare este îndurarea lui, tot atât de mare este şi mustrarea lui. El judecă omul după faptele sale.

13. Cel păcătos nu va fugi cu prada, iar răbdarea celui pios nu va fi înşelată.

14. Va ţine cont de orice [faptă] de îndurare; fiecare va afla conform cu faptele sale.

15. Domnul l-a împietrit pe Faraón ca să nu-l cunoască, aşa încât să fie cunoscute lucrările sale celor de sub cer.

16. Întregii creaţii i-a dezvăluit îndurarea sa, iar lumina lui şi întunericul le-a împărţit oamenilor.

17. Nu spune: „Mă voi ascunde de Domnul şi cine-şi va aduce aminte de mine din înălţimi? În poporul numeros nu voi fi cunoscut şi cine este sufletul meu în creaţia fără limite?”.

18. Iată, cerul şi cerul cerurilor, abisul şi pământul se vor cutremura la vizitarea lui! Tot universul a fost făcut şi se face prin voinţa lui.

19. Tot la fel şi munţii, şi temeliile pământului vor tremura de spaimă când el va privi la ele.

20. La acestea nu se gândeşte inima şi căile sale cine le ia în seamă?

21. Ca furtuna pe care omul nu o vede, cele mai multe dintre lucrările sale rămân în ascuns.

22. Faptele dreptăţii, cine le va vesti sau cine le va aştepta? Alianţa lui este departe. Aprecierea tuturor va fi la sfârşit.

23. Acestea le gândeşte cel cu inima mică, iar bărbatul necugetat şi rătăcit se gândeşte la nebunii.

24. Ascultă-mă, fiule, şi învaţă cunoaşterea şi apleacă-te cu inima asupra cuvintelor mele!

25. Îţi voi dezvălui cu măsură educaţia şi cu grijă îţi voi vesti cunoaşterea.

26. În judecata Domnului au fost lucrările lui de la început şi de la facerea lor a deosebit părţile lor.

27. A ordonat pe veci lucrările lui şi începuturile lor pentru generaţiile lor: nu au flămânzit, nu au obosit şi nu au încetat de la lucrările lor.

28. Niciuna nu s-a ciocnit cu vecina ei şi până în veci nu vor fi neascultătoare faţă de cuvântul lui.

29. După acestea, Domnul va privi la pământ şi-l va umple de bunurile sale.

30. El a acoperit faţa [pământului] cu tot felul de fiinţe vii şi în el se vor întoarce.





“O Santo Sacrifício da Missa é o sufrágio mais eficaz, que ultrapassa todas as orações, as boas obras e as penitências. Infalivelmente produz seu efeito para vantagem das almas por sua virtude própria e imediata.” São Padre Pio de Pietrelcina