1. De ce nu sunt ascunse timpurile de Cel Atotputernic şi cei care-l cunosc de ce nu văd zilele sale?

2. Unii mută hotarele, jefuiesc turmele şi le pasc.

3. Prind măgarul orfanilor şi iau ca garanţie boul văduvei.

4. Îi abat pe cei nevoiaşi de pe cale şi pe cei umili ai ţării îi fac să se ascundă împreună.

5. Iată, ca nişte măgari sălbatici în pustiu, ei ies la lucrarea lor doritori de pradă; stepa le este hrană pentru puii lor.

6. Seceră nutreţ de pe câmpie şi adună bobiţe din via celui nelegiuit.

7. Petrec noaptea goi, fără haine şi nu au învelitoare pe timp de frig.

8. De ploaie de pe munţi sunt udaţi şi, pentru că nu au refugiu, se îngrămădesc în stâncă.

9. Îl jefuiesc pe cel orfan încă de la sân şi iau garanţie în dauna celui umil.

10. Ei umblă goi, fără îmbrăcăminte, şi, fiind flămânzi, cară snopi.

11. Printre rândurile [de măslini] storc untdelemnul, calcă în teascuri şi tot le este sete.

12. Oamenii din cetate gem şi sufletul celor străpunşi strigă după ajutor, dar Dumnezeu nu ia în seamă rugăciunea.

13. Alţii sunt rebeli faţă de lumină, nu recunosc căile sale şi nu se întorc pe cărările sale.

14. Ucigaşul se scoală odată cu lumina, îi ucide pe cel umil şi pe cel nevoiaş, iar noaptea este ca un hoţ.

15. Ochiul adulterului urmăreşte amurgul, zicând: «Niciun ochi nu mă va zări», şi-şi pune un văl pe faţă.

16. Sparg noaptea casele şi ziua se închid în ele, nu vor să ştie de lumină.

17. Pentru ei toţi, lumina este umbră a morţii; când o recunosc, [îi cuprind] spaimele umbrei morţii.

18. Sunt iuţi pe suprafaţa apei, blestemată este partea lor de moştenire pe pământ, ei nu se întorc pe drumul viilor.

19. După cum seceta şi arşiţa secătuiesc apele zăpezii, tot aşa locuinţa morţilor, pe cei care păcătuiesc.

20. Sânul îi uită, viermele se desfată cu dulceaţa lui; nu mai este amintit şi nedreptatea este frântă ca un copac.

21. El o devora pe cea sterilă, care nu a născut, şi nu-i făcea bine văduvei.

22. Deşi cu puterea lui îi târa pe cei puternici, când se ridică, nu va fi sigur printre cei vii.

23. I se dăduse să fie încrezător şi sigur, dar ochii lui erau asupra căilor sale.

24. S-au înălţat pentru puţin şi nu mai sunt; dar vor pieri ca toţi şi vor fi exterminaţi, vor fi retezaţi ca vârful spicului.

25. Nu este aşa? Cine mă poate dovedi mincinos şi va considera nimic cuvântul meu?”.





“Nunca vá se deitar sem antes examinar a sua consciência sobre o dia que passou. Enderece todos os seus pensamentos a Deus, consagre-lhe todo o seu ser e também todos os seus irmãos. Ofereça à glória de Deus o repouso que você vai iniciar e não esqueça do seu Anjo da Guarda que está sempre com você.” São Padre Pio de Pietrelcina