Cartea profetului Ezechiél, 19

1. „Tu înalță o lamentațiune pentru conducătorii lui Israél!

2. Spune: «Ce era mama ta? O leoaică între lei, culcată între leii tineri, care-și crește micuții?»

3. L-a crescut pe unul dintre micuți, care a devenit un leu tânăr. A învățat să-și prindă prada, a devorat oameni.

4. Au auzit de el neamurile și a fost prins în groapa lor; a fost dus cu belciuge în nas în țara Egiptului.

5. Ea a văzut că așteptarea și speranța ei au pierit, a luat pe un altul dintre micuți și l-a făcut leu tânăr.

6. El a umblat printre lei, a devenit leu tânăr, a învățat să-și prindă prada și a devorat oameni.

7. Le-a cunoscut pe văduvele sale, a pustiit cetățile sale și a devastat țara și ea s-a umplut de sunetul răgetului său.

8. S-au așezat împotriva lui neamuri din provinciile din jur, au întins plasa lor peste el și a fost prins în groapa lor.

9. L-au pus într-o cușcă, cu verigi în nas, l-au adus la regele din Babilón; l-au adus într-o fortăreață ca să nu i se mai audă glasul pe munții lui Israél.

10. Mama ta era ca o viță, asemenea ție, plantată lângă apă. Era roditoare și plină de ramuri datorită apelor multe.

11. Avea [ramuri] ca niște toiege puternice, ca și cele pentru sceptrele celor care domnesc; înălțimea ei se ridica deasupra ramurilor și mărimea ei se vedea prin funzișul des.

12. A fost smulsă cu furie și aruncată la pământ; vântul de la răsărit i-a uscat rodul: a căzut și s-a uscat. Toiagul cel puternic a fost devorat de foc.

13. Acum este plantată în pustiu, într-un pământ uscat și secetos.

14. Dar un foc a ieșit din toiag și a devorat ramurile și roadele ei. Nu mai este în ea toiag puternic, sceptru pentru domnie. Aceasta este o lamentațiune și a rămas o lamentațiune”.