Scrisoarea întâi a sf. apostol Paul către Timotéi, 2

1. Aşadar, îndemn, înainte de toate, să se facă cereri, rugăciuni, mijlociri şi mulţumiri pentru toţi oamenii,

2. pentru regi şi pentru toţi cei care sunt în conducere, ca să ducem o viaţă paşnică şi liniştită, cu toată evlavia şi demnitatea.

3. Acest lucru este bun şi plăcut înaintea lui Dumnezeu, mântuitorul nostru,

4. care vrea ca toţi oamenii să se mântuiască şi să ajungă la cunoaşterea adevărului.

5. Căci unul este Dumnezeu şi unul singur este mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: omul Cristos Isus,

6. care s-a dat pe sine însuşi ca răscumpărare pentru toţi. [Aceasta] este mărturia adusă la timpul stabilit

7. pentru care am fost pus eu ca predicator şi apostol – spun adevărul, şi nu mint –, învăţător al păgânilor în credinţă şi adevăr.

8. Aşadar, vreau ca bărbaţii să se roage în orice loc ridicându-şi mâinile sfinte, fără mânie şi ceartă.

9. Tot la fel şi femeile, cu îmbrăcăminte decentă, să se înfrumuseţeze cu pudoare şi modestie, nu prin modul de împletire a părului, nu cu aur, mărgăritare sau haine scumpe,

10. ci cu fapte bune, aşa cum se cuvine femeilor care se numesc evlavioase.

11. Femeia să înveţe ascultând în tăcere şi să fie supusă în toate,

12. iar eu nu-i permit femeii să înveţe pe alţii, nici să domine bărbatul, ci să stea în linişte,

13. căci a fost plăsmuit mai înainte Adám şi apoi Éva!

14. Şi nu Adám a fost amăgit, ci femeia; lăsându-se sedusă, ea a ajuns la păcat.

15. Totuşi, ea va fi mântuită prin naşterea copiilor, numai rămânând în credinţă, iubire şi sfinţenie cu modestie.