Fundar 1089 Resultados para: Poporul

  • A adus înapoi toată averea şi l-a luat înapoi şi pe fratele său, Lot, cu averea lui, precum şi pe femeile şi pe poporul lui. (Cartea Genezei 14, 16)

  • Dar pe poporul pe care ei îl vor sluji, eu îl voi judeca. Şi după aceea vor ieşi cu averi mari. (Cartea Genezei 15, 14)

  • Un necircumcis, unul de parte bărbătească ce nu a fost tăiat împrejur în carnea prepuţului lui, sufletul acela să fie nimicit din poporul său: a călcat alianța mea!”. (Cartea Genezei 17, 14)

  • Dar mai înainte ca ei să se fi culcat, oamenii din cetate, bărbaţii din Sodóma, de la tânăr la bătrân, tot poporul din toate colţurile, au înconjurat casa. (Cartea Genezei 19, 4)

  • Abrahám şi-a dat duhul şi a murit după o bătrâneţe fericită, bătrân şi sătul [de zile], şi a fost adăugat la poporul său. (Cartea Genezei 25, 8)

  • Aceştia sunt anii vieţii lui Ismaél: o sută treizeci şi şapte de ani. El şi-a dat duhul şi a murit şi a fost adăugat la poporul său. (Cartea Genezei 25, 17)

  • Iacób s-a temut foarte mult şi l-a apucat groaza. A împărţit poporul care era cu el, turmele, cirezile şi cămilele în două tabere (Cartea Genezei 32, 8)

  • Iacób a ajuns la Luz, adică la Bétel, care se află în ţara Canaán; [au sosit] el şi tot poporul care era cu el. (Cartea Genezei 35, 6)

  • Isáac şi-a dat duhul şi a murit şi a fost adăugat la poporul său bătrân şi sătul de zile. Fiii săi, Esáu şi Iacób, l-au înmormântat. (Cartea Genezei 35, 29)

  • Tu vei fi mai-mare peste casa mea şi tot poporul meu va asculta de cuvântul tău. Numai cât priveşte tronul voi fi mai mare decât tine”. (Cartea Genezei 41, 40)

  • Când toată ţara Egiptului a început să sufere de foame, poporul a strigat la Faraón [să-i] dea pâine. Faraónul a zis tuturor egipténilor: „Mergeţi la Iosíf şi, ce vă va spune el, aceea faceţi!”. (Cartea Genezei 41, 55)

  • Iosíf guverna peste ţară şi el era cel care vindea grâu pentru tot poporul ţării. Au venit fraţii lui Iosíf şi i s-au prosternat cu faţa la pământ. (Cartea Genezei 42, 6)


“Amar significa dar aos outros – especialmente a quem precisa e a quem sofre – o que de melhor temos em nós mesmos e de nós mesmos; e de dá-lo sorridentes e felizes, renunciando ao nosso egoísmo, à nossa alegria, ao nosso prazer e ao nosso orgulho”. São Padre Pio de Pietrelcina