Cartea Cântarea Cântărilor, 8

1. De mi te-ar fi dat cineva ca un frate care a supt la sânul mamei mele! Te-aş găsi afară, te-aş săruta şi nimeni nu m-ar dispreţui.

2. Te-aş conduce şi te-aş face să intri în casa mamei mele; ea m-ar învăţa să te fac să bei vin parfumat şi suc de rodii.

3. Stânga lui este sub capul meu şi dreapta lui mă îmbrăţişează.

4. Vă conjur, fiice ale Ierusalímului: de ce deşteptaţi, de ce treziţi iubirea înainte să-i placă ei?

5. Cine este aceasta care urcă din pustiu sprijinită de iubitul ei? Te-am făcut să te trezeşti sub măr, acolo te-a conceput mama ta, acolo te-a conceput şi te-a născut.

6. Pune-mă ca o pecete pe inima ta, ca o pecete pe braţul tău! Căci tare ca moartea este iubirea şi gelozia, teribilă ca locuinţa morţilor. Văpaia ei este ca văpaia focului şi ca flăcările Domnului.

7. Apele mari nu pot să stingă iubirea nici râurile s-o spele. Dacă un om şi-ar da toată averea casei sale pentru iubire, ar fi dispreţuit.

8. Aveam o soră mică, ce nu avea încă sâni. Ce să facem cu sora noastră în ziua în care se va vorbi de ea?

9. Dacă ea este un zid, vom construi peste ea un turnuleţ de argint; dacă este o uşă, o vom închide cu o scândură de cedru.

10. Eu sunt un zid şi sânii mei sunt nişte turnuri, iar acum sunt în ochii lui ca una care a găsit pacea.

11. Solomón avea o vie la Báal-Hamón. A dat via unor paznici ca, atunci când ea va rodi, să aducă fiecare o mie de arginţi.

12. Via mea, care este a mea, este înaintea mea. Cei o mie [de arginţi] să fie ai tăi, Solomón, şi două sute, pentru cei care păzesc rodul ei!

13. Tu, cea care locuieşti în grădini, tovarăşii ascultă glasul tău: fă-mă să-l aud!

14. Aleargă, iubite al meu! Fii asemenea unei căprioare sau unui pui de cerb pe munţii balsamurilor!”.