1. Davíd şi-a zis în sine: „Voi pieri într-o zi de mâna lui Saul. Nu este [nimic] mai bine pentru mine decât să fug în ţara filisténilor pentru ca Saul să înceteze să mă mai caute în tot teritoriul lui Israél şi [astfel] voi scăpa de mâna lui”.

2. Davíd s-a sculat, el şi cei şase sute de oameni care erau cu el, şi au trecut la Achíş, fiul lui Maoc, regele din Gat.

3. Davíd şi oamenii lui au rămas în Gat, la Achíş, fiecare la casa lui. Cu Davíd erau cele două soţii ale sale: Ahinóam din Izreél şi Abigáil, soţia lui Nabál, din Carmél.

4. I s-a spus lui Saul că Davíd a fugit la Gat şi nu l-a mai căutat.

5. Davíd i-a zis lui Achíş: „Dacă am aflat har în ochii tăi, să mi se dea, te rog, un loc într-o cetate din câmpie unde să locuiesc! De ce să locuiască slujitorul tău împreună cu tine în cetatea de domnie?”.

6. Şi i-a dat Achíş [cetatea] Ţiclág în ziua aceea. Pentru aceasta a fost [cetatea] Ţiclág a regilor lui Iúda până în ziua de azi.

7. Numărul zilelor cât a locuit Davíd în câmpia filisténilor a fost de un an şi patru luni.

8. Davíd şi oamenii lui mergeau şi se năpusteau asupra celor din Gheşúr, asupra celor din Ghirzir şi asupra celor din Amaléc; căci aceştia locuiau dintotdeauna în ţinutul care e înspre Şur şi spre ţara Egiptului.

9. Davíd lovea ţara şi nu lăsa în viaţă nici bărbat, nici femeie; lua oile, boii, măgarii, cămilele, hainele, apoi se întorcea şi venea la Achíş.

10. Achíş zicea: „Unde aţi atacat astăzi?”. Davíd răspundea: „La sud de Iúda, la sud de Ierahmeél şi la sud de chenéi”.

11. Davíd nu lăsa în viaţă nici bărbat, nici femeie ca să vină la Gat, căci spunea: „să nu povestească despre noi: «Aşa făcea Davíd»!”. Aceasta era regula lui tot timpul cât a locuit în câmpia filisténilor.

12. Achíş se încredea în Davíd şi zicea: „A devenit urât de poporul lui Israél şi va fi slujitorul meu pentru totdeauna”.





“Quando ofendemos a justiça de Deus, apelamos à Sua misericórdia. Mas se ofendemos a Sua misericórdia, a quem podemos apelar? Ofender o Pai que nos ama e insultar quem nos auxilia é um pecado pelo qual seremos severamente julgados.” São Padre Pio de Pietrelcina