Cartea întâi a Regilor, 12

1. Roboám a mers la Síhem, căci tot Israélul venise la Síhem să-l facă rege.

2. Ieroboám, fiul lui Nebát, a auzit – el era încă în Egipt, căci fugise din faţa regelui Solomón şi a locuit Ieroboám în Egipt.

3. Au trimis să-l cheme, iar Ieroboám şi toată adunarea lui Israél au venit şi i-au vorbit lui Roboám:

4. „Tatăl tău ne-a îngreunat jugul; acum, tu uşurează această sclavie grea a tatălui tău şi jugul lui cel greu pe care l-a pus peste noi şi îţi vom sluji”.

5. El le-a zis: „Mergeţi şi întoarceţi-vă la mine peste trei zile!”. Iar poporul a plecat.

6. Regele Roboám s-a sfătuit cu bătrânii care fuseseră lângă tatăl său, Solomón, când trăia şi a zis: ,,Cum mă sfătuiţi să răspund acestui popor?”.

7. Ei i-au răspuns: „Dacă astăzi te vei arăta slujitor pentru popor şi vei sluji poporul, le vei răspunde şi le vei spune cuvinte frumoase, atunci ei vor fi slujitorii tăi în toate zilele”.

8. Dar Roboám nu a ţinut cont de sfatul pe care i l-au dat bătrânii şi s-a sfătuit cu tinerii care crescuseră cu el şi care stăteau în faţa lui.

9. El a zis: „Ce mă sfătuiţi să răspund acestui popor care îmi spune: «Uşurează jugul pe care tatăl tău l-a pus peste noi!»?”.

10. Tinerii care crescuseră cu el i-au zis: „Aşa să spui acestui popor care ţi-a zis: «Tatăl tău a îngreunat jugul nostru, iar tu uşurează-l de deasupra noastră!», aşa să le spui: «Degetul meu mic este mai gros decât coapsele tatălui meu.

11. Acum, tatăl meu a pus peste voi un jug greu, însă eu voi adăuga la jugul vostru; tatăl meu v-a bătut cu bice, eu însă vă voi bate cu scorpioni»”.

12. Ieroboám şi tot poporul au venit la Roboám a treia zi, după cum zisese regele: „Întoarceţi-vă la mine peste trei zile!”.

13. Regele a răspuns dur poporului. Nu a ţinut cont de sfatul pe care i l-au dat bătrânii

14. şi le-a vorbit după sfatul tinerilor: „Tatăl meu v-a îngreunat jugul, eu însă voi adăuga la jugul vostru; tatăl meu v-a bătut cu bice, eu însă vă voi bate cu scorpioni”.

15. Dar regele nu a ascultat de popor, căci a fost orânduit de Domnul ca să se împlinească cuvântul său pe care i l-a spus lui Ieroboám, fiul lui Nebát, prin Ahía din Şílo.

16. Tot Israélul a văzut că regele nu-i ascultă. Poporul a replicat regelui: „Ce parte avem noi cu Davíd? Nu avem moştenire cu fiul lui Iése! La corturile tale, Israél! Acum, vezi-ţi de casa ta, Davíd!”. Şi Israél a plecat la corturile sale.

17. Peste fiii lui Israél care locuiau în cetăţile lui Iúda a fost rege Roboám.

18. Regele Roboám l-a trimis la ei pe Adorám, care era [responsabil] peste muncile forţate. Dar tot Israélul l-a ucis pe Adorám cu pietre şi el a murit. Iar regele Roboám s-a grăbit să urce într-un car ca să fugă la Ierusalím.

19. Astfel s-a despărţit Israél de casa lui Davíd până în ziua de azi.

20. Când tot Israélul a auzit că Ieroboám s-a întors, au trimis să-l cheme în adunare şi l-au făcut rege peste tot Israélul. După casa lui Davíd nu a mai mers decât tribul lui Iúda.

21. Roboám a venit la Ierusalím şi a adunat toată casa lui Iúda şi tribul lui Beniamín – o sută optzeci de mii de viteji buni de război – ca să lupte împotriva casei lui Israél şi să aducă înapoi domnia la Roboám, fiul lui Solomón.

22. Dar cuvântul lui Dumnezeu a fost către Şemáia, omul lui Dumnezeu:

23. „Vorbeşte-i lui Roboám, fiul lui Solomón, regele lui Iúda, şi întregii case a lui Iúda şi a lui Beniamín şi restului poporului:

24. «Aşa vorbeşte Domnul: ‹Nu urcaţi şi nu luptaţi împotriva fraţilor voştri, fiii lui Israél! Fiecare dintre voi să se întoarcă la casa lui, căci de la mine a fost lucrul acesta!› »”. Ei au ascultat de cuvântul Domnului şi s-au întors acasă, după cuvântul Domnului.

25. Ieroboám a zidit [cetatea] Síhem pe muntele lui Efraím şi a locuit acolo. A ieşit de acolo şi a zidit [cetatea] Penuél.

26. Ieroboám şi-a zis în inima sa: „Acum s-ar putea întoarce domnia la casa lui Davíd.

27. Dacă poporul acesta va urca să aducă jertfe în casa Domnului, la Ierusalím, se va întoarce inima acestui popor către stăpânul lor, către Roboám, regele lui Iúda; pe mine mă vor ucide şi se vor întoarce la Roboám, regele lui Iúda”.

28. Regele s-a sfătuit şi a făcut doi viţei de aur şi le-a zis: „Destul pentru voi cât aţi urcat la Ierusalím! Iată-l pe dumnezeul tău, Israél, cel care te-a scos din ţara Egiptului!”.

29. L-a pus pe unul la Bétel, iar pe celălalt l-a pus la Dan.

30. Lucrul acesta a fost spre păcat: poporul se ducea înaintea unui [viţel] până la Dan.

31. A făcut un sanctuar pe înălţimi şi a pus preoţi din tot poporul, care nu erau dintre fiii lui Lévi.

32. Ieroboám a instituit o sărbătoare în luna a opta, în ziua a cincisprezecea a lunii, ca sărbătoarea care era în Iúda şi a adus jertfe pe altar. Aşa a făcut la Bétel ca să aducă jertfe pentru viţeii pe care îi făcuse; i-a pus în Bétel pe preoţii înălţimilor pe care îi făcuse.

33. A adus jertfe pe altarul pe care-l făcuse la Bétel în ziua a cincisprezecea a lunii a opta, în luna pe care o alesese de unul singur: a adus jertfe pe altar arzând tămâie.