Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul), 24

1. Înţelepciunea îşi laudă sufletul şi în mijlocul poporului său se preamăreşte.

2. În adunarea Celui Preaînalt îşi deschide gura şi înaintea puterii sale se preamăreşte.

3. Eu am ieşit din gura Celui Preaînalt şi ca un nor am acoperit pământul.

4. Eu am locuit întru cele de sus şi tronul meu este în coloana de nor.

5. Eu singură am înconjurat bolta cerului şi am umblat în adâncul abisurilor.

6. Peste valurile mării şi peste tot pământul, peste orice popor şi neam am dobândit [stăpânirea].

7. Am căutat odihna la toate acestea şi în moştenirea cui voi poposi?

8. Atunci, Creatorul a toate mi-a poruncit şi cel care m-a creat mi-a stabilit cortul şi mi-a zis: „În Iacób să locuieşti şi în Israél să ai moştenire!”.

9. Înaintea veacului, de la început m-a creat şi până în veac nu voi înceta.

10. În cortul sfânt, înaintea lui am slujit şi astfel m-am stabilit în Sión.

11. În cetatea iubită, la fel, m-a făcut să locuiesc şi în Ierusalím este puterea mea.

12. Mi-am pus rădăcinile într-un popor glorios, în partea Domnului, moştenirea sa.

13. Ca un cedru m-am înălţat în Libán şi ca un chiparos, în munţii Hermón.

14. Ca un palmier m-am înălţat în En-Ghédi, ca un butaş de trandafir, în Ierihón, ca un măslin frumos, pe câmpii şi m-am înălţat ca un platan.

15. Ca scorţişoara şi acantul aromelor am dat miros, ca smirna aleasă am dat parfum, ca galbanul şi oniha şi răşina şi ca fumul de tămâie în cort.

16. Eu mi-am întins ramurile ca un terebint şi ramurile mele sunt ca ramurile gloriei şi harului.

17. Eu am făcut să răsară harul ca viţa-de-vie şi florile mele sunt rodul gloriei şi bogăţiei.

18. Eu sunt mama iubirii frumoase, a temerii [de Domnul], a cunoaşterii şi a speranţei sfinte. Căci mă dăruiesc tuturor fiilor mei, eu, cea născută din veşnicie, celor numiţi de el.

19. Veniţi la mine, cei care mă doriţi, şi umpleţi-vă de roadele mele!

20. Căci amintirea mea este mai dulce decât mierea şi moştenirea mea, mai presus decât fagurele de miere.

21. Celor care mă mănâncă, din nou le va fi foame şi celor care mă beau, din nou le va fi sete.

22. Cine mă ascultă nu va fi făcut de ruşine şi cei care lucrează cu mine nu vor păcătui.

23. Toate acestea sunt cartea alianţei Dumnezeului celui Preaînalt, legea pe care ne-a poruncit-o Moise, moştenire pentru adunările lui Iacób.

24. Nu încetaţi să vă întăriţi în Domnul, alipiţi-vă de el, ca să vă facă puternici! Domnul cel Atotputernic este singurul Dumnezeu şi nu este alt mântuitor în afară de el.

25. Face să abunde înţelepciunea ca Pişón şi ca Tígrul, în zilele [roadelor] noi.

26. Umple ca Eufrátul de înţelegere şi ca Iordánul, în zilele secerişului.

27. Face să strălucească precum lumina educaţia, ca Ghihón, în zilele culesului [strugurilor].

28. Cel dintâi nu a terminat s-o cunoască şi, la fel, cel din urmă nu o va cerceta.

29. Căci gândirea ei este mai extinsă decât marea şi planul ei, decât abisul cel mare.

30. Şi eu, ca un canal al unui râu şi ca un apeduct am ieşit spre grădină,

31. am zis: „Voi uda grădina mea şi voi îmbiba stratul meu. Şi, iată, canalul a devenit pentru mine un râu şi râul meu a devenit o mare!

32. Mai mult, voi [scoate] la lumină educaţia ca zorile, o voi face să strălucească până departe.

33. Pe deasupra, voi revărsa învăţătura ca o profeţie şi o voi lăsa pentru generaţiile veşniciei.

34. Vedeţi, nu m-am trudit numai pentru mine, ci pentru toţi cei care mă caută.