Faptele Apostolilor, 22

1. „Voi, fraţi şi părinţi, ascultaţi acum cuvântul de apărare pe care [vi-l adresez]!”.

2. Când au auzit ei că le vorbeşte în limba ebraică, au făcut şi mai mare linişte. Atunci el a zis:

3. „Eu sunt bărbat iudeu, născut în Tarsul Ciliciei, dar crescut în cetatea aceasta, la picioarele lui Gamaliel, educat cu stricteţe după legea părinţilor, devenind zelos pentru Dumnezeu aşa cum sunteţi voi toţi astăzi.

4. Am persecutat calea aceasta până la moarte, legând şi aruncând în închisoare bărbaţi şi femei,

5. aşa cum dă mărturie şi marele preot şi sfatul bătrânilor de la care am primit scrisori către fraţii din Damásc. Mergeam ca să-i aduc legaţi pe cei de acolo la Ierusalím, ca să fie pedepsiţi.

6. Dar în timp ce mergeam şi mă apropiam de Damásc, pe la amiază, deodată, o lumină mare din ceruri m-a învăluit ca un fulger.

7. Am căzut la pământ şi am auzit un glas care-mi spunea: «Saul, Saul, de ce mă persecuţi?».

8. Atunci eu am răspuns: «Cine eşti, Doamne?». El mi-a zis: «Eu sunt Isus Nazarinéanul, pe care tu îl persecuţi».

9. Cei care erau cu mine au văzut lumina, dar nu au auzit glasul care-mi vorbea.

10. Eu i-am zis: «Ce să fac, Doamne?». Atunci Domnul mi-a spus: «Ridică-te şi du-te la Damásc! Acolo ţi se va spune tot ceea ce a fost hotărât să faci».

11. Dar, pentru că nu puteam vedea din cauza strălucirii acelei lumini, cei care erau cu mine m-au dus de mână şi am ajuns la Damásc.

12. Un oarecare Ananía, bărbat evlavios, [credincios] Legii, stimat de toţi iudeii care locuiesc acolo,

13. a venit la mine şi stând [înaintea mea], mi-a zis: «Frate Saul, recapătă-ţi vederea!». Iar eu chiar în clipa aceea l-am putut vedea.

14. Atunci el mi-a zis: «Dumnezeul părinţilor noştri te-a ales de mai înainte ca să cunoşti voinţa lui, să-l vezi pe Cel Drept şi să auzi glas din gura lui,

15. căci vei fi martorul lui înaintea tuturor oamenilor despre cele ce ai văzut şi auzit.

16. Şi acum de ce întârzii? Ridică-te, botează-te şi spală-ţi păcatele invocând numele lui!».

17. Când m-am întors la Ierusalím şi mă rugam în templu, mi s-a întâmplat [să fiu răpit] în extaz

18. şi să-l văd pe el care-mi zicea: «Grăbeşte-te şi ieşi repede din Ierusalím, pentru că nu vor primi mărturia despre mine!».

19. Eu i-am zis: «Doamne, ei ştiu prea bine că eu îi aruncam în închisoare şi-i legam prin sinagogi pe cei care cred în tine,

20. iar când era vărsat sângele lui Ştéfan, martirul tău, eram şi eu acolo aprobând şi păzind hainele celor care îl ucideau».

21. Atunci el mi-a zis: «Mergi, pentru că vreau să te trimit departe, între păgâni!»”.

22. Până la cuvântul acesta l-au ascultat. Dar unii dintre ei au început să strige: „Să piară de pe pământ unul ca acesta, căci nu este vrednic să trăiască!”.

23. Şi, strigând, îşi sfâşiau hainele şi aruncau praf în aer.

24. Atunci tribunul a poruncit să fie dus în fortăreaţă şi să fie interogat sub lovituri de bici, ca să afle pentru ce motiv strigau astfel împotriva lui.

25. În timp ce îl legau, Paul i-a spus centurionului care stătea acolo: „Vă este permis să biciuiţi un cetăţean roman care n-a fost judecat?”.

26. Când a auzit acestea, centurionul a mers la tribun şi i-a dat de ştire, spunând: „Ce ai de gând să faci? Acest om este [cetăţean] roman”.

27. Tribunul s-a apropiat şi i-a zis: „Spune-mi, eşti roman?”. El a răspuns: „Da”.

28. Atunci tribunul i-a zis: „Eu am cumpărat cetăţenia aceasta cu mare preţ”. Dar Paul i-a spus: „Eu o am prin naştere”.

29. Şi, îndată, cei care trebuiau să-l interogheze s-au îndepărtat, iar tribunul s-a speriat aflând că este roman, iar el îl legase.

30. În ziua următoare, voind să ştie cu exactitate din ce cauză era acuzat de iudei, l-a dezlegat şi a poruncit să se întrunească arhiereii şi tot Sinédriul. Apoi l-a dus pe Paul şi l-a pus înaintea lor.